În penultimul meci din grupa de calificare la EURO 2012, partidă fără miză, pe care am jucat-o, se pare, doar din obligaţie, deoarece şanse nu mai aveam, ce să mai vorbim de pofta şi onoarea de a reprezenta naţionala, am primit vizita Belarusului. Bernd Stange a venit la Bucureşti cu o formaţie decimată de accidentări şi neconvocări, formată în special din jucători tineri, lipsiţi de experienţă, dar motivaţi să scoată un rezultat bun. De cealaltă parte, Piţurcă a folosit un prim 11 apropiat de ce avem noi mai bun, mai ales de la mijloc în sus. I-a trimis pe Pantilimon- Măţel, Tamaş, Moţi, Raţ (c)- Bourceanu, Lazăr, Sânmărtean- Marica, Mutu, Torje, într-un sistem 4-3-3.
Desfăşurarea meciului
Partida a început promiţător pentru noi, cu o posesie şi o circulaţie bune a balonului şi cu câteva faze de poartă, care l-au avut pe Mutu în prim-plan. Golul a şi venit, după o pasă filtrantă, de geniu, a lui Sânmărtean către Torje, piticul pasându-i briliantului, care, singur cu poarta goală, a îndeplinit o simplă formalitate. Am continuat să dominăm jocul, printr-un joc economicos, dar departe de poarta lui Pantilimon, însă şi datorită valorii scăzute ale adversarilor noştri. Totuşi, după o greşeală în bloc a apărării, în care Moţi a fost cel mai slab, Kornilenko a marcat la singura ocazie din prima repriză, când mai erau nici două minute de joc.
După pauză a trebuit să o luăm de la capăt şi, se pare, influenţa lui Mircea Sandu la Uefa ne ajută, întrucât Mutu a obţinut repede un penalty, la o fază discutabilă, care nici nu a fost în careu. Dar să revenim la meci şi să spunem că el şi-a asumat sarcina de a executa şi că a marcat cu o scăriţă deja marcă înregistrată. La fel ca în prima parte, am dominat jocul şi se părea că de data aceasta nu vom mai scăpa victoria, dar pasa măiastră a lui Rudik, către Dragun, în spatele apărării noastre, visătoare, şi execuţia bună a celui de-al doilea menţionat a dus scorul la 2-2. Au urmat zece minute în care am arătat că nu merităm să jucăm la acest turneu final. În loc să ne aruncăm în ofensivă, pentru a lua, totuşi, toate cele trei puncte, am rămas în apărare, parcă uimiţi că bieloruşii au cutezat să nu se predea. Nu aşa face o echipă cu pretenţii şi cred cu tărie că este inadmisibil să fim egalaţi de două ori de un adversar modest, la singurele lor faze mai periculoase, dar n-ai ce-i face când ajungi să joci cu Moţi titular, un fundaş cu modeste calităţi, care strică munca unei întregi echipe!
Ne merităm soarta şi şansele ne-au fost pecetluite din chiar primele două meciuri de calificare, când nu am putut lua decât două puncte unor echipe care nici ele nu ar fi cutezat să se gândească la egal contra noastră. În plus, lipsa de concentrare în repriza a doua contra Bosniei, când ne-au întors, sau victoriile chinuite cu Luxemburg nu ne dau dreptul să fim supăraţi că am ratat calificarea. În momentul de faţă atât am putut şi putem doar spera că ceva se va schimba şi că vom redeveni un grup puternic, bazat pe o defensivă de fier şi sclipiri ale unor jucători precum Mutu, Torje, Marica, Sânmărtean şi alţii de acest gen, spuneţi voi, care să ne aducă victorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu