Universitatea Cluj-Dinamo 0-0

Unul dintre cele mai interesante meciuri din etapa a 12-a din Liga 1, dacă nu cel mai interesant, prin prisma clasamentului, a fost cel dintre Universitatea şi Dinamo, pe stadionul din Cluj. Ionuţ Badea a folosit acelaşi 4-3-3, cu Popa- Unguruşan, Szukala, Abrudan, Grecu- Boştină, Păcurar, Marinescu- Cojocnean, Ad. Cristea, Niculescu. Ciobotariu a ales sistemul clasic, 4-4-2, cu Bălgrădean- Scarlatache, Luchin, Grigore, Diabate- Rus, Munteanu, Kone, Alexe- Dănciulescu, Niculae.

Desfăşurarea meciului

În începutul partidei cele două echipe nu şi-au asumat riscuri, de altfel pe tot parcursul meciului păstrându-se acest lucru, ci au preferat să stea în expectativă. Universitatea a fost mai prezentă în joc, cu un joc de pase elaborat, dar doar în apărare şi la mijloc, în ultimii 30 de metri neavând idei. Cojocnean a fost peste nivelul echipei sale şi s-a dăruit mult, s-a bătut pentru fiecare minge şi a fugit într-una, dar nu s-a lipit la gol, în ciuda unor şuturi acceptabile. Dinamo a preferat un joc de contraatac, fiind conştientă că are în faţă un adversar greu, susşinut de o galerie mare. Interesant a fost jocul lui Alexe, care, din mijlocaş stânga, a făcut deseori schimb cu Dănciulescu, pentru a pune pe picior greşit apărarea adversă. Totuşi, nici câinii nu au reuşit mare lucru în atac, astfel că s-a intrat la cabine cu scorul de la fluierul de început. De notat ar fi accidentarea lui Grecu, care a fost schimbat de Mendy, care s-a accidentat la rându-i, destul de grav, astfel că Badea a fost nevoit să-l introducă pe postul de fundaş stânga pe Menassel, care la bază este mijlocaş central defensiv.

Mitanul secund a continuat în acelaşi registru tehnico-tactic, cu multe pase în spate şi, rar, mingi aruncate pe vârfuri. Dinamo a părut mai decisă, totuşi, şi a trecut pe lângă o mare ocazie de a deschide scorul, prin Dănciulescu, care a ratat cam din şase metri, singur cu Popa. După această fază, gazdele au revenit la cârma jocului. Badea a simţit că ceva nu merge şi l-a introdus pe Tony în locul lui Niculescu, care se vede că nu mai poate duce un meci întreg. Nigerianul şi-a făcut simţită imediat prezenţa, prin 3-4 faulturi în atac. Pe faza de apărare, Boştină a stat mai în stânga, pentru a-l dubla pe Menassel, neobişnuit cu postul pe care a fost nevoit să joace. Cartonaşele galbene au început să apară, semn al tensiunii din teren, dar faze periculoase nu au fost. Tony, în minutul 85, a avut ultima ocazie a meciului, când a trimis un şut a la Del Piero, de la 25 de metri, ce a trecut puţin pe lângă vinclu. 

Meciul s-a terminat 0-0, din cauza ineficienţei atacanţilor celor două echipe, care şi-au creat puţine ocazii şi le-au ratat şi pe alea. Spectacolul din tribune a fost unul frumos, asta mai ales pentru că cele două galerii sunt înfrăţite şi s-au salutat tot meciul, să spunem aşa. Chiar dacă unele scandări au fost un pic exagerate, ca de exemplu galeria dinamovistă a scandat numele Universităţii, şi invers, galeria clujeană a scandat numele lui Dinamo, decât cu violenţe, parcă sunt mult mai bine venite acest gen de manifestări. Calitatea meciului, însă, nu s-a ridicat la nivelul celor două galerii, şi nu mă mir dacă majoritatea spectatorilor au plecat de la stadion cu un gust amar.

Chelsea-Arsenal 3-5

Derby-ul etapei a 10-a din Premier League s-a disputat între două echipe londoneze, Chelsea şi Arsenal. Villas Boas a folosit un sistem 4-3-3, cu Cech- Bosingwa, Terry, Ivanovic, Cole- Mikel, Lampard, Ramires- Sturridge, Torres, Mata. Wenger a ales formula 4-5-1, cu Szczesny- Djourou, Mertesacker, Koscielny, Santos- Song, Ramsey, Arteta, Gervinho, Walcott- van Persie, într-o formulă pliată pentru contraatac.

Desfăşurarea meciului

Chelsea a început debordant şi a atacat de la prima fază. Arsenal a părut năucită de acest start, fiind surprinsă pe benzi, acolo unde albaştrii, prin Mata, Sturridge, susţinuţi de Bosingwa, Cole, au găsit găurile din apărarea adversă. Oaspeţii au avut noroc şi nu au primit gol, iar meciul a pierdut din ritm. Odată trecute primele 10 minute, Arsenal a început să conteze în atac, acolo unde Gervinho şi van Persie au ratat singuri cu Cech. Totuşi, Chelsea a deschis scorul, în minutul 15, după golul lui Lampard, care a reluat, cu capul, centrarea perfect plasată a lui Mata. După gol, balanţa s-a echilibrat, astfel încât ambele echipe au avut faze de atac. Arsenal a căutat să revină pe tabelă şi a presat încontinuu până când a reuşit egalarea, după o fază prelungită de atac. Gervinho a păcălit offside-ul, l-a văzut pe Cech ieşind, şi i-a pasat lui van Persie, care a introdus mingea în poarta goală. Chelsea a replicat imediat şi a marcat, dar golul i-a fost anulat pe motiv de offside. Ultimul minut al reprizei a adus golul doi pentru gazde, în urma unui corner. Terry a reluat, din careu, cu latul, în poarta lui Szczesny, lucru de neiertat pentru apărarea tunară, care nu avea voie să lase să cadă mingea jos

Partea a doua a început cu Arsenal în atac, care a ratat două ocazii bune, prin van Persie şi Ramsey. Acestea au anunţat golul marcat de Santos, în minutul 48. Brazilianul a avut o cursă pe partea stângă, a intrat în careu şi a marcat, plasând sub portar. Tunarii au continuat să atace, iar Walcott şi-a adus echipa în avantaj, cu un şut plasat, la colţul scurt. Villas Boas a simţit că echipa sa trece printr-o pasă proastă şi l-a introdus pe Malouda în locul lui Sturridge, ca apoi să forţeze şi cu Lukaku, în locul lui Ramires. Chelsea a părut fără idei, iar Arsenal a beneficiat de acest lucru şi a ţinut mingea departe de propria poartă. Doar execuţia fabuloasă, a lui Mata, din minutul 80, a dus la scorul la 3-3. Spaniolul a prins un şut fenomenal, de la aproximativ 25 de metri, şi a trimis mingea lângă bară. Când nimeni nu mai credea, Arsenal a mai avut o zvâcnire, prin van Persie, la o greşeală impardonabilă a lui Terry. Era minutul 85, iar olandezul a scăpat singur cu Cech şi nu l-a iertat. Albaştrii s-au văzut nevoiţi încă o dată să atace şi s-au aruncat cu toate liniile în ofensivă. Arsenal s-a apărat organizat, eroic pe alocuri, şi a aşteptat greşeala adversarului, pentru a declanşa eventuale contraatacuri, iar la unul dintre ele van Persie a marcat încă o dată şi dovedeşte că echipa sa este dependentă de golurile sale.

Meciul s-a terminat 5-3 pentru Arsenal, care scoate o victorie mare pe Stamford Bridge şi revine în lupta pentru primele patru locuri. Apărarea tunară a părut fragilă pe alocuri, dar s-a achitat destul de bine de sarcini, iar atacul creşte de la meci la meci. Chelsea a încasat 5 goluri, iar acest lucru spune totul. Apărarea a gafat incredibil, lucru pe care nu l-a făcut de mult, cu atât este mai surprinzător. Nici jocul ofensiv nu a mers pentru albaştri, care au trăit cu precădere din execuţii, în afară de începutul de meci, când au făcut câteva faze frumoase, din care au şi deschis scorul.

Athleic Bilbao-Athletico Madrid 3-0

Cel mai interesant meci din Primera Division, etapa a 10-a, s-a desfăşurat întreAthletic Bilbao şi Athletico Madrid. Marcelo Bielsa a folosit un sistem 4-3-3, cu Iraizoz- Iraolo, Aurtenetxe, Amorebieta, Ekiza- Martinez, Iturraspe, De Marcos- Susaeta, Muniain, Llorente. Omologul său, Gregorio Manzano, a recurs la o formulă 4-2-3-1, cu Courtois- Silvio, Filipe, Miranda, Godin- Gabi, Assuncao- Diego, Reyes, Arda Turan- Falcao.

Desfăşurarea meciului

Cele două echipe au început cu un joc de aşteptare, pentru a se analiza reciproc. Mingile lungi au fost la ordinea zilei în tabără bască, pe când madrilenii au optat spre un joc la firul ierbii. Minutul 9 a adus prima fază controversată; Susaeta a preluat, a driblat şi a ajuns în care, unde a fost pus la pământ. Totuşi, arbitrul a considerat că nu a fost fault şi a privat gazdele, după părerea mea, de un penalty. Trei minute mai tărziu, Falcao fost a blocat excelent de Iraizoz, iar meciul căpătă ritm. Amorebieta a fost schimbat după nici jumătate de repriză, cu San Jose, din cauza unei accidentări. Încet, oaspeţii au părut că pun stăpânire pe joc, aşa că bascii au recurs la contraatacacuri şi au făcut-o foarte bine, creându-şi câteva ocazii mari. Contrat aşteptărilor, meciul s-a stins şi doar faulturile s-au înmulţit înteţit. Cele două formaţii au căutat să nu ia gol, din această cauză n-au atacat cu foarte mulţi oameni şi au pasat mult în spate. Llorente a fost cel mai periculos om al primei părţi, dar a ratat câteva ovazii bune, însă, cu ajutorul lui, Bilbao a egalizat raportul de forţe. Scorul la pauză a fost 0-0, după o repriză cu oscilaţii, ca ritm şi calitate tehnico-tactică.

Bilbao a simţit că poate să ăşi adjudece victoria şi l-a introdus pe Ander Herrera în locul lui Martinez, o schimbare cu caracter ofensiv. Sistemul a devenit un fel de 4-2-4, cu trei jucători ofensivi în spatele puternicului Llorente. Gazdele s-au năpustit în atac, dar trupa lui Manzano s-a grupat bine în apărare, air meciul, ca şi în prima parte, a pierdut din ritm. Golul a venit, în cele din urmă, după o fază prleungită de atac. Llorente a marcat norocos, după o deviere nefericită a lui Filipe mingea s-a prelins în poarta lui Curtois (67'). La nici trei minute acelaşi Llorente a dublat avantajul echipei sale, după o lovitură precisă de cap, din câţiva metri, pierdut din marcaj. Bilbao s-a dezlănţuit şi a marcat încă o dată (74'). Toquero a reluat, din nou cu capul, în poarta lui Curtois, după o fază fixă. Pâna la fluierul final, niciuna dintre echipe nu a mai forţat, deoarece Bilbao era mulţumită cu rezultatul, iar Madrid era conştientă că nu poate întoarce rezultatul.

Un meci echilibrat, în ciuda scorului net superior gazdelor, în care diferenţa a fost făcută de 10 minute extraordinare ale lui Bilbao. Llorente este un vârf de rasă, capabil să joace la marile echipe ale Europei. Athletico Madrid are nume mari, printre care Diego sau Falcao, dar nu este o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Pe lângă faptul că nu şi-au format încă automatisme, par că fiecare joacă pentru el. Falcao este prea izolat în faţă, mijlocaşii nu-l ajută, dar, culmea, nu ajută îndeajuns nici apărarea.

Steaua-Rapid 0-0

Derby-ul etapei a 11-a a fost Steaua-Rapid. Ilie Stan a revenit la 4-4-2 clasic, cu Stanca- Martinovici, Iliev, Geraldo, Latovlevici- Prepeliţă, Bourceanu, Brandan, Cr. Tănase- Tatu, M. Costea. Răzvan Lucescu a rămas la acelaşi 4-3-3, cu  Coman- Rui Duarte, Marcos Antonio,  Burcă, Ezequias- Teixeira, Alexa, Herea- Deac, Pancu, Sburlea.

Desfăşurarea meciului

Meciul a început cu cele două echipe dornice să joace fotbal, dar mingea a trecut repede de la o formaţie la cealaltă, din cauza inexactităţilor multe şi dese.Teixeira a driblat tot, dar a tras în Stanca (7'), în ceea ce a fost prima ocazie a meciului.Steaua a încercat pe benzi, dar nu a reuşit mai nimic, din cauza lentorii lui Martinovici şi a lipsei de tehnică în regim de  viteză a celorlalţi trei jucători de bandă. Aici mă refer la Tănase, Latovlevici şi Prepeliţă. Rapidul a a avut un joc mai mai elaborat şi a creat în toate zonele terenului, în special prin Pancu şi Teixiera, doi jucători de fineţe, mult peste valoarea campionatului românesc. Jocul a continuat cu un ritm bun, iar Prepeliţă a egalat raportul ocazilor (25'). Olteanul a şutat din prima, după ce a primit o pasă bună de la Tănase, însă mingea a trecut de puţin peste poartă. Finalul reprizei a aparţinut giuleştenilor, care au presat şi au avut o serie de faze la care puteau marca.

Partea a continuat cu Rapidul în atac. Steaua a părut că nu poate ieşi din corzi şi a fost nevoită să stea în apărare. Problema lor este că între atacanţi şi mijlocaşi centrali este o distanţă prea mare, care nu le permite să ţină de minge. Atacă cu puţini oameni şi, astfel, pierde repede mingea, la puţinele faze ofensive. Ilie Stan a observat acest lucru şi l-a introdus pe Tibi Bălan, în locul lui Costea, pentru a încerca să elaboreze această translaţie, care lipsea. După această schimbare, raportul de forţe s-a egalizat, iar Steaua a început să aibă posesia şi să creeze faze de poartă. Lucescu a replicat, prin introducerea lui Surdu în locul lui Sburlea, pentru a da un plus de viteză echipei sale, pe ambele faze. Minutul 65 a adus o bătaie generală, de pe urma căreia Prepeliţă şi Alexa au fost eliminaţi, iar Coman s-a accidentat, fiind înlocuit de Straton. Tensiunea şi importanţa  meciului şi-a spus cuvântul. N-au trecut nici zece mintue de la acea încăierare, că Ezequias a primit al doilea roşu pentru Rapid, după o intrare periculoasă la Tibi Bălan. Tehnicianul Stelei a mutat ofenisv, Nikolic-Tănase, simţind că poate lua toate cele trei puncte. Rapid nu a cedat însă şi a căutat să ţină de minge, pentru a-şi anula dezavantajul numeric. Răduţ l-a schimbat pe Martinovic, iar Steaua a terminat finalul de meci foarte ofensiv, dar nu a reuşit să marcheze. 

Meciul se termină 0-0, din cauză a două atacuri slabe şi fără idei, nu neapărat datorită celor două defenvise, care n-au avut prestaţii rele, dar nici nu au fost foarte puse în dificultate. Steaua şi Rapid se anulează reciproc, iar titlul, cel puţin pentru gazdele de astăzi, pare extrem de departe. Rapid pierde doi jucători pentru etapa viitoare, dacă nu trei, asta depinzând de cât de gravă e accidentarea lui Dani Coman.

Arsenal-Stoke City 3-1

Etapa a 9-a din Premier League a adus un derby de clasamaent, dacă îmi permiteţi, între Arsenal şi Stoke, două echipe care au fost angrenate în cupe europene la mijlocul săptămânii. Wenger a folosit un 4-3-3, de altfel cum şi Tony Pulis a făcut. Szczesny- Djourou, Kosciely, Mertesacker, Santos- Song, Ramsey, Arteta- Walcott, Chamakh, Gervinho şi Begovic- Wilkinson, Shawcross, Upson, Wilson- Whitehead, Delap, Whelan- Walters, Etherington, Crouch au intrat ca titulari.

Desfăşurarea meciului

Echipele au început meciul relaxat, cu un joc de tatonare şi multe pase. Lăsarea surprinzătoare a lui van Persie pe bancă arată că Wenger a gândit o tactică cu multe centrări în careu, marocanul fiind cunscut pentru jocul foarte bun de cap. De partea cealaltă, aceeaşi abordare, din moment ce Crouch a fost vârf de lance. Arsenal a pus, încet, dar sigur, stăpânire pe joc şi a avut câteva şanse bune de a marca, prin Chamakh şi Ramsey, primul după o centrare, al doilea după o pasă a lui Gervinho. Minutul 27 a adus primul gol, de data asta Ramsey fiind în poziţie de servant către Gervinho. Galezul i-a pasat cu fineţe în careu ivorianului, care a preluat şi a marcat. La fel ca şi etapa trecută, tunarii nu au putut menţine avantajul şi au luat gol din nou după o fază fixă. Dacă atunci a fost Sebastian Larsson, acum Crouch a punctat. Până la pauză s-a jucat fără prea mare orizont şi mai mult la mijlocul terenului.

Partea a doua a continaut în acelaşi registru tactic. Arsenal a dominat la mijlocul terenului, dar a părut incapabilă să înscrie. Stoke s-a apărat organizat şi a aşteptat greşeala adversarului. Wenger a decis să mute ofensiv, iar acest lucru s-a concretizat pe tabelă. Noul intrat van Persie a marcat (73'), după un assist a lui Gervinho, care pare să-şi fi regăsit forma pe care o avea la Lille. Pulis a replicat imediat şi a introdus doi atacanţi de careu, Cameron Jerome şi Kenwyne Jones. Cei doi au creat foarte repede panică în defensiva tunară, dar tot Arsenal a marcat. Ca la golul doi, meciul a fost închis de aceeaşi doi protagonişti, Gervinho pasator şi van Persie finalizator, care este la a treia dublă consecutivă, în campionat, pe teren prorpiu. 

Meciul s-a terminat 3-1 pentru Arsenal, iar trupa lui Arsene Wenger avansează în clasament, în tentativa lor de a redresa startul dezastruos de sezon. Ultima jumătate de oră le dă speranţe fanilor echipei de pe Emirates că pot ajunge în big four şi arată că prima parte a campaniei 2011-2012 a fost doar o greşeală.

Juventus-Genova 2-2

În ziua a 8-a din Serie A, Bătrâna doamnă a primit vizita lui Genoa, o echipă foarte arţăgoasă, venită cu clar de a nu pierde. Conte a folosit acelaşi 4-4-2, cu cei doi mijlocaşi laterali foarte ofensivi. Au jucat Storari- Liechtsteiner, Barzagli, Bonucci, Chiellini- Estigarribia, Marchisio, Pirlo, Pepe- Mati, Vucinic. Alberto Malesani i-a introdus pe Frey- Mesto, Dainelli, Moretti, Antonelli- Seymour, Veloso- Rossi, Merkel, Jankovic- Palacio, într-un sistem 4-2-3-1.

Desfăşurarea meciului

Genova a început foarte bine, cu două faze periculoase care anunţau un meci încrâncenat. Totuşi, Juventus a fost cea care a deschis scorul, în urma unui corner. Pirlo a executat, mingea a ajuns la Marchisio, care a şutat, Matri a deviat din 5 metri, reuşind să-l păcălească pe portar. După gol, oaspeţii au presat. Cele multe faze de atac, majoritatea desfăşurate pe benzi au anunţat egalarea, care s-a produs în minutul 31. Merkel a primit în banda dreatpă, a sprintat şi i-e centrat căpitanului Rossi, care a reluat cu capul în plasă. O primă repriză plăcută, cu două echipe deschise, care n-au refuzat jocul. Formaţia lui Malesani a jucat surprinzător de bine, lucru pe care l-a arătat scorul înregistrat la pauză, dar mai ales faptul că a revenit de la 0-1.

Mitanul secund a început mult mai alert, cu Juventus determinată să nu scape victoria. Ocaziile au fost la ambele porţi, iar Juventus a, din nou, reuşit să preia conducerea, prin acelaşi Matri, care pare să fie omul potrivit la locul potrivit. Conte a mutat defensiv şi, poate fără să ceară acest lucru, echipa sa s-a retras destul de mult. Genova a schimbat ofensiv, cu sistemul devenit 4-4-2, iar acest lucru s-a concretizat pe tabelă. Noul intrat, Caracciolo, a marcat şi a egalat meritat, pentru că oaspeţii au mai avut şi alte ocazii înainte. Torinezii au resimţit şocul şi nu au mai putut puncta. Meciul s-a terminat 2-2, iar egalurile par a fi la ordinea zilei pentru băieţii lui Conte, care nu sunt la primul meci în care scapă victoria printre degete.

Poate că stilul impus de tânărul antrenor italian nu se potriveşte în Serie A. Majoritatea echipelor se închid bine, chiar şi cele mari, şi joacă pe contraatac, iar faptul că Juventus atacă cu atât de mulţi oameni îi descoperă foarte tare în apărare, lucru pe care l-am văzut şi în acest meci. Pe lângă cele două goluri primite, torinezii au trecut cu bine peste alte ocazii ale genovezilor, care chiar au jucat fotbal. În plus, Chiellini nu trebuie forţat ca fundaş stânga, pentru că astfel se pierde un foarte bun apărător central şi postul pe care joacă el devine ineficient, mai ales în atac. Iar pentru modul de joc impus de Conte, acest lucru este foarte rău, pentru că atacurile lui Juventus sunt gândite să includă şi fundaşii laterali.

Pandurii-Universitatea Cluj 1-0

Etapa a 11-a din Liga 1 a adus un meci foarte interesant, între două surprize ale acestei ediţii. Pandurii au dat piept cu Universitatea Cluj, la reîntoarcerea pe stadionul din Târgu-Jiu, după periplul de la Severin. Petre Grigoraş a început cu, Mingote- Pleaşcă, Viera, Cardoso, Vlad- Voiculeţ, Pintilii, Nistor- Vranjes, Lemnaru, Stromajer, într-un 4-3-3. Ionut Badea a folosit un sistem 4-2-3-1, de deplasare, cu Popa- Achim, Pele, Szukala, Grecu- Bazzi, Menassel- Cojocnean, Marinescu, Cristea- Tony.

Desfăşurarea meciului

 

Începutul a fost unul calm, dar acest lucru a durat foarte puţin. Cele două echipe şi-au dat drumul la joc, iar meciul a devenit din ce în ce mai aprins, prin multitudinea de faulturi şi de faze de poartă. Universitatea a avut mari probleme pe benzi, pe unde Pandurii au încercat să profite de viteza superioară şi să intre în centru. Aceştia au trecut de câteva ori pe lângă deschiderea scorului, dominând de o manieră categorică, dar au ratat pe bandă rulantă. Clujenii au părut năuciţi de forcingul adversarului, ritmul alert impus de olteni fiind greu de contracarat de o defensivă greoaie. Norocul a ţinut cu oaspeţii, care au trecut cu bine de primele 30 de minute, ca apoi să echilibreze partida. Au avut chiar şi o bară, prin Cojocnean; mijlocaşul a ajuns în poziţie de singur cu portarul, şi-a făcut mingea în lateral, dar n-a reuşit să marcheze. Apoi căpitanul gazdelor, Pintili, s-a accidentat şi a fost înlocuit de fiul antrenorului, Alexandru Grigoraş.

Partea a doua a început cu o lovitură liberă periculoasă, care a trecut foarte aproape de bară, executant fiind Vranjes. La puţin timp Lemnaru, fostul jucător al clujenilor, a obţinut un penalty, la intrarea neglijentă în careu a căpitanului Szukala. Vranjes şi-a asumat responsabilitatea şi a marcat cu mult calm (57'). Badea a văzut că atacul echipei sale nu merge şi a schimbat de trei ori în următoarele zece minute. Păcurar, Grozav şi Machado i-au ănlocuit pe Menassel, Ad. Cristea şi Tony. Ocaziile au venit, prin Cojocnean şi Pele, care însă nu s-au transformat în gol. Minutul 72 a adus o fază controversată. Bazzi a centrat în careu, Szukala a sărit la cap, portarul Mingote a ieşit pe centrare, dar nu a reuşit să respingă, mingea a intrat în poartă, însă arbitrul, Colţescu, a anulat golul, pe motiv de fault în atac. Ultimele zece minute au fost pline de controverse. Întâi Colţescu l-a eliminat pe Bazzi, pentru un motiv doar de el ştiu, apoi a dictat penalty şi încă o eliminare, de data asta la căderea lui Stromajer în careu. Achim a intrat prin alunecare, dar nu l-a atins pe sloven. Popa a apărat, dar degeaba pentru echipa lui. Meciul s-a terminat 1-0.

Un meci încrâncenat, cu multe avertismente, stricat de arbitru, în care echipa mai motivată a câştigat. Universitatea plăteşte pentru faptul că nu poate finaliza fazele de atac şi deja putem spune să este o echipă care ratează mult şi din poziţii care mai de care mai uşoare. Pandurii este o formaţie bătăioasă, foarte organizată, extrem de bună pe teren prorpiu, care, cu puţin noroc, va emite pretenţii la primele cinci locuri.

Rapid-Legia Varşovia 0-1

Seara Europa League a continuat cu meciul Rapidului contra polonezilor de la Legia. Răzvan Lucescu a folosit acelaşi 4-3-3, cu Coman- Rui Duarte, Marcos Antonio, Burcă, Bozovici- N. Grigore, Alexa, Herea- Roman, Pancu, Deac şi pornea cu gândul la toate cele trei puncte, necesare pentru calificare. Maciej Skorza a ales un 4-2-3-1, cu Kuciak- Jedrzejczyk, Zewłakow, Komorowski, Wawrzyniak- Vrdoljak, Borysiuk- Gol, Radovici, Rybus- Ljuboja. Se anunţa un meci greu pentru giuleşteni, întrucât avea în faţă o echipă extrem de matură şi experimentată.

Desfşurarea meciului

Partida a început cu un joc de tatonare de partea ambelor formaţii, dar acest lucru nu a ţinut mult. Radovic a ratat singur cu Coman (6'), iar de aici încolo a început un meci de angajament, în care cele două echipe au căutat să acopere bine terenul şi să nu lase spaţii. Rapidul a început să preseze şi să crească ritmul, iar Legia a căutat contraatacul, ca apoi jocul să se niveleze. Teixeira l-a înlocuit pe accidentatul Roman, dar sistemul de joc nu s-a schimbat. Până la pauză au fost ceva ocazii la ambele porţi, dar nu s-a marcat.

Partea a doua a avut un start mai prompt din partea lui Rapid, care, pe lângă faptul că a cerut un penalty la Deac, a părut mai motivat să înscrie. Legia s-a mulţumit să se apere pe două linii, fiind conştientă că adversara sa nu poate ţine ritmul toată repriza. Şi după cum era de aşteptat, gazdele nu s-au retras neapărat, dar atacurile lor au fost majoritatea pe benzi şi n-au avut o finalitate.

Meciul părea că se îndreaptă către un egal, dar ambele formaţii au sperat să găsească un moment prielnic pentru a deschide scorul, fiind conştiente că cine marcherază prima câştigă. Aşa s-a întâmplat, dar din păcate pentru noi, Radovic a punctat, în urma unei faze fixe. Lucescu a răspuns imediat şi i-a aruncat în luptă pe Sburlea şi Cassio, în locul lui Grigore şi Herea; a schimbat sistemul într-un 4-1-5 extrem de ofensiv, dar Rapid nu a reuşit egalarea, iar şansele de calificare în primăvara europeană îi sunt periclitate.

Acest 0-1 nu a venit în urma unui joc slab al nostru şi se putea termina egal sau chiar cu victoria Rapidului, dar lipsa de incisivitate şi frica de a nu pierde ne-a făcut să nu luăm nici măcar un punct contra unei echipe de bătut.

Maccabi Haifa-Steaua 5-0

Etapa a 3-a din Europa League le-a adus faţă în faţă pe Maccabi Haifa şi Steaua. Ilie Stan i-a trimis pe Stanca- Martinovic, Iliev, Geraldo, Latovlevici- Bicfalvi, Bourceanu- M. Costea, Tatu, Fl. Costea- Nikolic. Omologul lui a folosit tot sistemul 4-2-3-1, Saranov - Meshumar, Buljat, Dgani, Twatha - Yahaya, T. Cohen - Golasa, Katan, Vered - Amasha.

Desfăşurarea meciului

Partida a început foarte tare, cu cele două echipe parcă decise să marcheze cât mai repede. Tatu a jucat în spatele lui Nikolic, într-o poziţie inedită pentru el, cel puţin de când a venit la Steaua. Fraţii Costea au luat fiecare câte o bandă, iar în spatele acestui cvartet, Bourceanu şi Bicfalvi au fost  poziţionaţi ca mijlocaşi de profil defensiv.

Minutul 10 a adus primul gol. Katan i-a pasat în gaură lui Amasha, care s-a desprins de Geraldo şi Iliev şi l-a executat pe Stanca. În continuare, bucureştenii nu s-au regăsit, iar israelienii au trecut pe lângă majorarea scorului, la nici două minute de la deschiderea scorului. A urmat şutul lui Tatu a prins un şut bun, iar meciul  promitea prin ritmul şi fazele de poartă de până atunci. Amasha şi-a trecut în cont dubla, în minutul 20, după o foarfecă laterală, la o bâlbâială a apărării steliste. Acelaşi Tatu a replicat, cu o minge plasată în bara laterală. Minutul 37 a adus penalty şi eliminare împotriva Stelei, obţinute de Amasha, care pare să devină un coşmar pentru roş-albaştri. Bicfalvi a plecat mai repede la vestiare, iar Katan a marcat golul de 3-0.

Partea a doua a continuat în aceeaşi manieră, cu Maccabi jucând perfect tactic şi cu Steaua fără soluţii în ofensivă, cu toate că i s-a permis să atace, scorul de pe tabelă fiind mulţumitor pentru gazde. Istoria de la golul trei s-a repetat pe jumătate, anume că Amasha a scos încă o lovitură de pedeapsă, cu eliminare, a lui Iliev de această dată, dar Katan a trimis în bară (64'). Golul a venit totuşi, în urma şutului violent a lui Twatha, care, înainte să intre în plasă, a lovit bara (72'), iar Haifa nu s-a oprit aici. Vered a punctat şi el, din careu (80'). Partida s-a  termina în cele din urmă, 5-0.

La acest scor, putem spune că trupa lui Ilie Stan a fost umilită. Antrenorul Stelei a crezut că dacă joacă cu mulţi atacanţi va câştiga, dar a neglijat defensiva şi nu a pregătit tactic jocul, lucruri ce i-au fost fatale. Asta pe lângă faptul că nu şi-a pus bine în teren jucătorii cu profil ofensiv. Tatu nu are calităţi de playmaker şi trebuia jucat în linie cu Nikolic. Nu are nici viziunea, nici tehnica pe spaţii mici, necesare unui conducător de joc. Mai degrabă rămâne o extremă bună sau un vârt împins acceptabil, pentru că are viteză şi poate produce ruperi de ritm. Este un jucător de execuţie, care face faze bune, dar nu are capcaitatea să ducă un meci la acelaşi nivel timp de 90 de minute. Nu are nici ultima pasă şi este individualist, ceea ce-l face să nu poată fi folosit în spatele vârfului sau vârfurilor.

Olympique Marseille-Arsenal 0-1

Etapa a 4-a din grupele Champions League a adus faţă în faţă pe Marseille şi Arsenal, două echipe care au început prost în campionat, dar care nu au pierdut încă în Europa. Dechamps a folosit sistemul 4-3-3, cu Mandanda- Azpilicueta, Diawara, N'Koulou, Morel- Diarra, L. Gonzalez, B. Cheyrou- A. Ayew, Remy, Valbuena, într-o aşezare extrem de ofensivă. Wenger a ales acelaşi 4-2-3-1, cu Szczesny- Jenkinson, Koscielny, Mertesacker, A. Santos- Song, Arteta- Walcott, Rosicky, Arshavin- van Persie.

Desfăşurarea meciului

Partida a avut un start bun şi a continuat cu un ritm alert, în care cele două echipe nu s-au închis şi au jucat pe contre. Totuşi, în ciuda multiplelor faze ofensive, de ambele părţi, niciuna dintre formaţii nu şi-a creat mari ocazii. Marseille a jucat cu linia de fundaşi foarte sus, pentru a bloca construcţia englezilor. Tunarii au optat pentru un joc fără riscuri, în care păstrarea intactă a porţii a fost poate cel mai important ţel. Putem spune că niciuna dintre adversare nu a avut calitate, incisivitate şi clarviziune, necesare pentru a deschide scorul. 

Repriza a doua a fost şi mai confuză decât prima. Multe schimbări, toate post pe post, şi puţin fotbal. Cele două echipe au atacat, dar fără orizont, şi doar inspiraţia lui Gervinho, venită în minutele de prelungire, a dus la un gol marcat. Ivorianul a atins mingea uşor cu călcâiul, aceasta a ajuns la Ramsey, intrat de puţin timp, care n-a ratat din careu. Meciul s-a terminat apoi, cu scorul de 1-0 pentru oaspeţi, care au părut surprinşi că au câştigat un meci pe care foarte uşor puteau să-l piardă.

Se vede clar că Robin van Persie este prea departe de mijlocaşii care ar trebui sa-l susţină. Aceştia nu au nici fantezia, nici calitatea ofensivă necesară să scoată un adversar din joc, şi să poată sta aproape de el, cum o făceau Nasri sau Fabregas în sezonul trecut.

Văd, încă o dată, şi sunt conştient că mă repet, un Arsenal care şi-a pierdut identitatea. Nu iese la joc pe cât ar trebui şi asta nu pentru că nu vrea, ci pentru că este incapabilă ofensiv. Unde este jocul de pase, în viteză, de altă dată? De ce s-a transformat într-un joc de posesie letargic, menit să lipsească de pericole propria defensivă şi rareori să ameninţe adversarul?

Bucuria din final

Real Madrid-Olympique Lyonnais 4-0

A treia etapă a fazei grupelor Ligii Campionilor le-a adus faţă în faţă pe Real şi Lyon, două echipe care se cunosc foarte bine, întrucât s-au întâlnit de multe ori în ultimii ani. Ambii antrenori au folosit sistemul 4-2-3-1, cu diferenţa că abordarea tactică a meciului a fost diferită, gazdele fiind cei care au impus ritmul. Mourinho i-a folosit pe Casillas- Arbeloa, Pepe, Ramos, Marcelo- Alonso, Khedira- Ronaldo, Ozil, Di Maria- Benzema, iar Remi Garde i-a ales pe Lloris- Reveillere, Kone, Lovren, Cissokho- Fofana, Kallstrom- Bastos, Gourcuff, Briand- Gomis.

Desfăşurarea meciului

Madrilenii au început, cum era de aşteptat, în atac, cu un joc de pase, în tentativa lor de a sparge apărarea adversă. Francezii au ales să se apere cu aproape toţi jucătorii, dar asta nu înseamnă că nu au căutat să şi atace, pe recuperare, ca dovadă lovitura de cap a lui Briand, care a trecut puţin pe lângă poartă. Minutul 19 a adus deschiderea scorului, dar nu după o fază lucrată, ci în urma unei lovituri de la colţ, care a ajuns la Ronaldo şi mai departe către Benzema. Francezul cu origini algeriene a introdus mingea în plasă, dintr-un metru, marcând al doilea gol împotriva fostului său club, după ce a marcat şi în sezonul anterior.

După gol, Real şi-a dat drumul la joc şi a mai avut o mare ocazie prin Marcelo, urmată de o şansă a lui Briand. Meciul s-a deschis, deoarece oaspeţii s-au deschis. În tentativa lor de a egala, au lăsat spaţii în apărare, lucru periculos când ai în faţă o echipă atât de rapidă la jocul de contraatac precum cea a lui Mourinho. Până la pauză s-a jucat în continuare cursiv, dar ocaziile au fost rare, datorită celor două defensive, care s-au achitat bine de sarcini.

Mitanul secund a început cu un gol. Kone a greşit, mingea a ajuns la Benzema, care i-a pasat lui Khedira, neamţul marcând din poziţie de singur cu portarul. Spaniolii au simţit momentul bun şi au atacat în continuare. Ozil a marcar zece minute mai târziu, la o mare greşeală a lui Lloris. Dacă în prima repriză arbitrul a anulat câte un gol de fiecare parte, minutul 70 a adus încă o decizie de acest gen, la şutul lui Ronaldo, care l-a atins pe Kaka, aflat în offside. Totuşi, golul patru a venit, după zece minute, tot în urma unui corner. Sergio Ramos a sărit la cap, mingea a căzut i-a căzut la picior şi l-a executat pe portar cu un şut violent.

Meciul s-a terminat 4-0 pentru Real Madrid şi se putea termina chiar mai rău pentru francezi, care nu au contat în niciun compartiment. Vedem o echipă a Lyonului mult slăbită, mai ales tactic, faţă de sezoanele precedente, parcă fără replică în faţa unui Real magistral, cu nişte jucători fenomenali şi o forţă de grup cum rar mi-a fost dat să văd. Să intri ca şi cum ar fi ultimul meci chiar şi când ai patru goluri avantaj spune multe despre capacitatea lui Jose Mourinho de a-şi capacita elevii, ca să facem şi un joc de cuvinte.

Universitatea Cluj-FC Braşov 1-0

În cadrul etapei a 10-a, Universitatea Cluj a jucat primul meci oficial pe noul stadion, Cluj Arena, împotriva echipei FC Braşov. Ionuţ Badea i-a trimis în teren pe Popa- Achim, Szukala, Abrudan, Grecu- Păcurar, Boştină, Marinescu- Cojocnean, Niculescu, Ad. Cristea, într-un 4-3-3 pe fază ofensivă şi un 4-2-3-1, pe apărare. Daniel Isăilă a folosit un sistem 4-2-3-1, cu Felgueiras- Velayos, Majernik, Cr. Munteanu, Cr. Ionescu- Toloza, Madeira- Viveiros, M. Cristescu, Chipciu - Buga, cu care a venit să nu primească gol şi să încerce contraatacul.

Desfăşurarea meciului

Meciul a început cu clujenii la cârma jocului, care au pasat mult, păstrând posesia, dar predominant în jumătatea lor sau la mijlocul terenului. Braşovenii s-au apărat grupaţi pe două linii, singurul jucător mai avansat fiind Buga, şi au aşteptat eventuale greşeli ale adversarilor, pentru a declanşa contraatacuri rapide, pe benzi. Cristescu şi, mai ales, Chipciu au pus în pericol poarta lui Popa, folosindu-se de viteză, în faţa celor doi fundaşi centrali, Szukala şi Abrudan, destul de masivi şi fără rapiditatea de care au dat dovada adversarii lor direcţi. Se părea că la pauză se va intra cu un scor alb, dar Marinescu a interceptat o pasă greşită şi a luat o acţiune pe cont propriu, transformând-o în gol (39').

Partea a doua a început cu un FC Braşov mult mai motivat şi mult mai avansat ca poziţionare în teren. Chipciu a ratat două ocazii monumentale (49'), ca apoi meciul să piardă din ritm şi intensitate. Au urmat faze la ambele porţi, dar nimic notabil. Universitatea a jucat pentru a păstra avantajul minim, fiind conştientă că nu este ziua ei, iar Braşovul a atacat timid, în speranţa că va profita de vreo greşeală. Minutul 88 a adus încă o ocazie, ultima, pentru oaspeţi. Acelaşi Chipciu a ratat din careu, după ce şutul său a fost interceptat la sacrificiu a lui Achim.

Meciul s-a terminat 1-0, iar clujul câştigă, cu toate că nu a jucat strălucit. Egalul ar fi fost rezultatul echitabil, dar impreciziile Braşovenilor i-au costat un punct şi le-a permis gazdelor să le ia pe toate trei. Echipa lui Ionuţ Badea suferă în apărare, acolo unde nu are viteză. Şi la mijloc i-ar mai trebui un jucător care să iuţească jocul şi să aibă ultima pasă, pentru că niciunul dintre Boştină, Marinescu, Păcurar, Bazzi sau Menassel nu par să aibă capacitatea de a scoate un om din joc. Braşovul, de cealaltă parte, rămâne aceeaşi echipă arţăgoasă, gata să producă surpriza, dar trebuie să fie mai precisă atunci când are mingea.

Arsenal-Sunderland 2-1

În cadrul etapei a 8-a din Premier League, Arsenal a întâlnit pe Sunderland, într-un meci al durerii, dacă stăm să ne uităm la locul în clasament al celor două echipe, raportate la pretenţiile celor două. Wenger a folosit formula clasică din acest sezon, 4-3-3, cu Szczesny- Jenkinson, Mertesacker, Koscielny, Gibbs- Song, Rossicky, Arteta- Walcott, Gervinho, van Persie. Steve Bruce i-a introdus pe Mingolet-O'Shea, Turner, Brown, Richardson- Sessegnon, Cattermole, Larsson, Al Muhammadi, Colback, Vaughan- într-un sistem 4-6-0, fără vârf împins.

Desfăşurarea meciului

Tunarii au început furibund, iar Robin van Persie a marcat în chiar primul minut, după o pasă venită de la Gervinho, care, la rându-i, a primit o minge de la Rosicky. După gol, Arsenal a continuat să atace, acelaşi olandez lovind bara, după un lob superb peste Mingolet. Contrar cursului jocului, Sunderland a avut o şansă de a marca, la o ieşire greşită a lui Szczesny, în minutul 27, ca peste nici trei minute Larsson să egaleze, în urma unei lovituri libere perfect plasate. Londonezii au revenit în atac, dar lipsa de precizie şi viteză nu le-a permis să revină în avantaj.

În repriza a doua ambii antrenori au mutat ofensiv, întâi Wenger, apoi Bruce, care a văzut că ar putea lua toate cele trei puncte. Nu a fost aşa, pentru că van Persie a marcat, tot din lovitură liberă, în minutul 83. Descătuşat, căpitanul tunarilor şi-a dat jos tricoul, fapt ce arată dorinţa şi motivarea cu care au jucat cei de la Arsenal, dar mai ales el.

Omul meciului este de departe van Persie, care s-a implicat cel mai mult în joc, pe lângă cele două goluri marcate. Totuşi, Arsenal nu găseşte soluţii în ultima treime, chiar dacă tactic domină meci de meci. Posesia o arată, 63% pentru elevii lui Arsene Wenger, dar nu este destul să ţii de minge, dacă nu ştii ce să faci cu ea.

România-Belarus 2-2

În penultimul meci din grupa de calificare la EURO 2012, partidă fără miză, pe care am jucat-o, se pare, doar din obligaţie, deoarece şanse nu mai aveam, ce să mai vorbim de pofta şi onoarea de a reprezenta naţionala, am primit vizita Belarusului. Bernd Stange a venit la Bucureşti cu o formaţie decimată de accidentări şi neconvocări, formată în special din jucători tineri, lipsiţi de experienţă, dar motivaţi să scoată un rezultat bun. De cealaltă parte, Piţurcă a folosit un prim 11 apropiat de ce avem noi mai bun, mai ales de la mijloc în sus. I-a trimis pe Pantilimon- Măţel, Tamaş, Moţi, Raţ (c)- Bourceanu, Lazăr, Sânmărtean- Marica, Mutu, Torje, într-un sistem 4-3-3.

Desfăşurarea meciului

Partida a început promiţător pentru noi, cu o posesie şi o circulaţie bune a balonului şi cu câteva faze de poartă, care l-au avut pe Mutu în prim-plan. Golul a şi venit, după o pasă filtrantă, de geniu, a lui Sânmărtean către Torje, piticul pasându-i briliantului, care, singur cu poarta goală, a îndeplinit o simplă formalitate. Am continuat să dominăm jocul, printr-un joc economicos, dar departe de poarta lui Pantilimon, însă şi datorită valorii scăzute ale adversarilor noştri. Totuşi, după o greşeală în bloc a apărării, în care Moţi a fost cel mai slab, Kornilenko a marcat la singura ocazie din prima repriză, când mai erau nici două minute de joc. 

După pauză a trebuit să o luăm de la capăt şi, se pare, influenţa lui Mircea Sandu la Uefa ne ajută, întrucât Mutu a obţinut repede un penalty, la o fază discutabilă, care nici nu a fost în careu. Dar să revenim la meci şi să spunem că el şi-a asumat sarcina de a executa şi că a marcat cu o scăriţă deja marcă înregistrată. La fel ca în prima parte, am dominat jocul şi se părea că de data aceasta nu vom mai scăpa victoria, dar pasa măiastră a lui Rudik, către Dragun, în spatele apărării noastre, visătoare, şi execuţia bună a celui de-al doilea menţionat a dus scorul la 2-2. Au urmat zece minute în care am arătat că nu merităm să jucăm la acest turneu final. În loc să ne aruncăm în ofensivă, pentru a lua, totuşi, toate cele trei puncte, am rămas în apărare, parcă uimiţi că bieloruşii au cutezat să nu se predea. Nu aşa face o echipă cu pretenţii şi cred cu tărie că este inadmisibil să fim egalaţi de două ori de un adversar modest, la singurele lor faze mai periculoase, dar n-ai ce-i face când ajungi să joci cu Moţi titular, un fundaş cu modeste calităţi, care strică munca unei întregi echipe!

Ne merităm soarta şi şansele ne-au fost pecetluite din chiar primele două meciuri de calificare, când nu am putut lua decât două puncte unor echipe care nici ele nu ar fi cutezat să se gândească la egal contra noastră. În plus, lipsa de concentrare în repriza a doua contra Bosniei, când ne-au întors, sau victoriile chinuite cu Luxemburg nu ne dau dreptul să fim supăraţi că am ratat calificarea. În momentul de faţă atât am putut şi putem doar spera că ceva se va schimba şi că vom redeveni un grup puternic, bazat pe o defensivă de fier şi sclipiri ale unor jucători precum Mutu, Torje, Marica, Sânmărtean şi alţii de acest gen, spuneţi voi, care să ne aducă victorii.

Tottenham-Arsenal 2-1

Etapa a 7-a din Premier League a adus North London Derby, unul dintre meciurile cele mai pasionante ale Angliei, între două echipe care au făcut în ultima vreme meciuri frumoase, cu întorsături mari de situaţii. Harry Redknapp a folosit un 4-4-2 clasic, cu Friedel- Walker, Kaboul, King, Assou-Ekotto- van der Vaart, Modric, Parker, Bale- Defoe, Adebayor. Wenger a mizat pe Szczesny- Sagna, Mertesacker, Song, Gibbs- Arteta, Coquelin, Ramsey- Walcott, Gervinho, van Persie, într-un sistem 4-3-3.

Desfăşurarea meciului

După cum vedem, Tottenham a jucat în atac cu două vârfuri diferite, ca şi caracteristici, Defoe şi Adebayor, unul  rapid şi scund, iar celălalt înalt şi foarte bun la duelurile aeriene. Redknapp a ales această variantă pentru a avea mai multe soluţii ofensive, adică pentru a ataca atât cu combinaţii de pase, cât şi cu mingi lungi şi devieri ale togolezului în lateralul terenului, unde a trimis doi mijlocaşi de viteză, Bale şi van der Vaart. Arsenal a mizat pe jocul obişnuit de pase, regizorul principal fiind Arteta.

Partida a început cu Tottenham în atac, care a avut câteva faze bune de a marca, în special prin Adebayor, togolezul arătând o vitalitate debordantă. Arsenal a părut surpinsă de forcingul gazdelor, dar s-a redresat şi a început să egalizeze raportul de forţe. A urmat un joc pe contraatac, în special datorită multiplelor greşeli, din partea ambelor formaţii, în jocul de pase. Atacurile lui Spurs au fost predominant pe benzi, cu centrări în careu; tunarii, de cealaltă parte, au variat zonele de atac, pentru a destabiliza defensiva adversă, lucru ce le-a adus multe ocazii, dar niciuna fructificată. Minutul 40' a adus şi primul gol; Defoe a preluat aproape de mijocul terenului, i-a pasat lui Adebayor, care l-a văzut perfect pe van der Vaart, în careu, venit din linia a doua. Olandezul a preluat, nu a stat mult pe gânduri, şi l-a executat pe Szczesny, cu un şut la colţul lung.

Repriza a doua a debutat cu atacuri susţinute ale tunarilor, care au ieşit de la cabine mult mai motivaţi şi decişi să revină în meci. Ramsey a primit o pasă, în 6 metri, de la Song, şi nu l-a iertat pe Friedel, iar scorul a devenit 1-1 (51'). După reuşita galezului, jocul a continuat precum în prima parte, pe contre, cu două echipe lungi şi multe ocazii. Adebayor a ratat singur cu portarul, în minutul 58', ca apoi Redknapp să mute aparent defensiv. Sandro i-a luat locul lui van der Vaart (64'), iar Modric a trecut mijlocaş dreapta.Wenger a schimbat tactic, la rându-i. Benayoun l-a înlocuit pe Walcott (72'), pentru un plus de experienţă, israelianul fiind un mijlocaş care poate aşeza jocul şi da o pasă decisivă. Cu toate acestea, un minut mai târziu, Walker a înscris, cu un şut de la mare distanţă şi o greşeală a lui Szczesny, Tottenham trecând încă o dată în avantaj. Arshavin a fost aruncat în luptă, în locul lui Gervinho, dar rusul nu a reuşit să aducă plusul de valoare în atac, ba mai mult, Tottenham a continuat să aibă ocaziile mai mari.

Meciul s-a terminat 2-1 pentru Tottenham, în ciuda eforturilor elevilor lui Arsene, care s-au luptat până în ultima secundă să egaleze. Lipsa de precizie în jocul de construcţie nu le-a permis acest lucru, iar Arsenal contabilizează încă o înfrângere, în ceea ce pare a fi un sezon foarte slab, mult sub standardele cu care s-au obişnuit fanii alb-roşiilor.