Arsenal-Chelsea 0-0

Derby-ul etapei a 35-a din Premier League s-a desfăşurat între Arsenal şi Chelsea, pe Emirates Stadium, miza fiind colosală: un pas mai aproape de un loc de Champions League. Arsene Wenger a trimis în teren tot ce a avut mai bun, într-un sistem 4-2-3-1, titularii fiind Szczesny - Sagna, Vermaelen, Koscielny, Gibbs - Song, Ramsey - Rosicky, Oxlade-Chamberlain, Walcott - Van Persie. Roberto Di Matteo a a ales şi el jucători de calitate, dar a odihnit, pentru returul foarte important de la Barcelona, o parte din oamenii obişnuiţi cu prima echipă. Formula cu care a început a fost un interesant 4-2-4, cu Cech - Bosingwa, Cahill, Terry, Bertrand - Essien, Romeu - Malouda, Kalou, Sturridge, Torres, în care cei trei din spatele atacantului spaniol sunt toţi extreme, iar Malouda, pe faze defensivă, tras mijlocaş central.

Arsenal şi Chelsea s-au anulat reciproc din cauza lipsei de prospeţime.

Desfăşurarea meciului

Ritmul alert al partidei a dus la multe greşeli şi, implicit, la mingea care a trecut rapid de la o echipă la cealaltă. Chelsea, prin faptul că a optat să joace cu doi mijlocaşi de profil defeniv, a încercat să treacă peste faza de construcţie şi să-i lase pe cei din faţă să se descurce. Arsenal, ca deobicei, a încercat să paseze mai mult, dar nu a avut precizie. Prima ocazie a venit în minutul 14, când Walcott a bătut o lovitură liberă direct în piciorul lui van Persie, dar olandezul, care pare într-o scădere de formă, a trimis mingea pe lângă poartă, din doar câţiva metri, neincomodat de vreun fundaş advers. A urmat dominarea tactică a lui Chelsea, care şi-a impus jocul prin forţa fizică şi prin faptul că jucătorii echipei au alergat mai mult, dar ocaziile au lipsit de ambele părţi, iar apoi iarăşi Arsenal a pus stăpânire pe meci. Minutul 42 a adus încă o ocazie mare şi tot după o fază fixă, de data aceasta van Persie fiind servant, dar lovitura de cap a lui Koscielny a lovit transversala. După cum vedem, era un alt meci care se putea decide în urma unei faze fixe, iar la pauză s-a intrat cu un scor alb.

A doua repriză a început parcă şi mai slab decât prima, cu multe erori, cu un joc fără orizont al ambelor formaţii, dar niciun antrenor nu a schimbat ceva, poate şi pentru că un egal ar fi ţinut ambele echipe pe linia de plutire. Dar Walcott s-a accidentat, iar Arsene Wenger a fost nevoit să efectueze prima schimbare, introducându-l pe Gervinho (60'), apoi au intrat Diaby şi Andre Santos, respectiv Mikel, în locurile lui Rosicky, Oxlade şi Romeu, ceea ce arăta intenția celor doi manageri de a nu primi gol. Finalul meciului a adus o serie de ocazii ratate de van Persie, dar olandezul nu a reuşit să marcheze şi pare într-un blocaj, dacă stăm să ne uităm că în ultimele 7 meciuri, incluzându-l şi pe acesta, a reuşit doar un gol, dar, să fim obiectivi până la capăt, şi 3 pase decivise.

Rezultat echitabil, acest 0-0, dar nu datorită defensivelor, care au jucat bine, ci mai degrabă din cauza atacanţilor, care ori n-au forţat, ori n-au putut mai mult. Van Persie, spun încă o dată, este într-o scădere evidentă de formă, iar dacă nu va marca va pierde titlul de golgeter.  Arsenal are 6 puncte mai multe decât Tottenham, dar şi două meciuri mai mult decât rivalii din nordul Londrei. Chelsea a ajuns la 1 punct de echipa lui Harry Redknapp, dar tot cu două partide mai mult şi se pare că nu mai are şanse de calificare în ediţia viitoare a Champions League, poate doar dacă o câştigă sezonul acesta. Lupta pentru locurile 3 şi 4 se va da, aşadar, între Arsenal, Tottenham şi Newcastle, iar rămâne de văzut cine va avea calitatea şi suflul necesare să se impună pe acest final nebun de campionat!

Steaua-Vaslui 0-1

Derby-ul etapei a 27-a din Liga 1 a adus faţă în faţă Steaua şi Vaslui, meciul fiind desfăşurat pe stadionul Ghencea. Mihai Stoichiţă a recurs la acelaşi sistem 4-1-4-1, pe care, se pare, îl agrează, cu Tătăruşanu - Geraldo, Chiricheş, Gardoş, Latovlevici - Bourceanu - Chipciu, Tatu, Răduţ, Tănase - Rusescu. Augusto Inácio a mizat şi el pe formula obişnuită, respeciv, 4-2-3-1, titularii fiind Borjan - Milanov, Papp, Marius Constantin, Paito - Raul Costin, Anderson - Adailton, Wesley, Sânmărtean - Bello.

Wesley a decis partida.

Desfăşurarea meciului





După un start scăzut ca ritm şi fără o idee de joc a vreunei echipei, care au plimbat mingea la mijlocul terenului, Steaua a preluat iniţiativa. Elevii lui Mihai Stoichiţă au elaborat jocul şi au împins defensiva adversă prin multe pase. Fundaşii vasluieni au faultat mult în semicercul imaginar de 35 de metri faţă de poartă, dar loviturile libere, plus cornerele obţinute de stelişti, nu au dus la nimic, parcă mingile fiind trimise la întâmplare spre careul lui Borjan, care a dat, şi aşa, semne de slăbiciune. Oaspeţii, fiind presaţi de prestaţia bună a bucureştenilor, au mizat pe mingi lungi, dar lipsa unui ataccant inspirat şi de valoare a făcut ca majoritatea mingilor să ajungă la fundaşii Stelei. Totuşi, dominarea tactică, că doar de asta poate fi vorba, a Stelei, nu i-a adus şuturi pe poartă şi, implicit, ocazii, iar sistemul cu un singur vârf se dovedea insuficient pentru preluarea conducerii. Astfel, până la pauză nicio echipă nu şi-a creat vreo ocazie, iar antrenorii aveau mult de lucru în sfertul de oră de repaus dacă doreau ca echipa lor să câştige.






Partea secundă a început la fel cum s-a terminat prima şi se părea că niciunul dintre tehnicieni nu va risca, cu toate că un egal nu ajuta pe nimeni, poate doar pe CFR. Şi totuşi, Inacio s-a decis să schimbe ceva şi l-a introdus pe Stanciu în locul lui Raul Costin, ca la faza imediat următoare Wesley să marcheze în urma unei faze fixe (59'). Putem spune că iniţiativa antrenorului portughez i-a fost recompensată. Steaua nu a schimbat însă nimic, chiar dacă Mihai Costea l-a înlocuit pe Rusescu, ba chiar Vaslui părea că pune, încet, stăpânire pe joc. Apoi, rând pe rând, au intrat Bălan şi Florin Costea, dar Vaslui s-a apărat bine şi a stat sus, pentru a nu-şi lăsa advesarul să avanseze cu toată echipa. Forcingul de final al roş-albaştrilor nu a dat roade, în ciuda ocaziilor fraţilor Costea, ba chiar mai mult, Tătăruşanu a greşit inexplicabil, dar Temwanjera nu a găsit golul, în urma unui şut de la jumătatea terenului, poarta fiind lăsată goală de portarul naţionalei.






Rezultatul final a fost 1-0 pentru Vaslui, şi se pare că am asistat la acel gen de meci decis în urma unei faze fixe. Lipsa de claritate a Stelei i-a făcut să nu-şi creeze nicio ocazie, iar asta arată că nu merită titlul, pentru că nici nu joacă frumos, nici nu este pragmatică, cum sunt contracandidatele ei. Vaslui, de cealaltă parte, mizează prea mult pe tridentul de mijlocaşi ofensivi, dar şi aceasta poate fi o soluţie şi un argument pentru locurile fruntaşe din clasament şi pentru această victorie chinuită.

Bayern-Real 2-1

Manşa tur a primei semifinale şi proabil cea mai echilibrată din Cupa Campionilor s-a desfăşurat între Bayern Munich şi Real Madrid. Ambi antrenrori au folosit sistemul 4-2-3-1, pe care mulţi îl consideră cel care acoperă cel mai bine terenul, astfel că valoarea jucătorilor avea să facă diferenţa. Jupp Heynckes i-a trimis pe Neuer - Lahn, Boateng, Badstuber, Alaba- Luis Gustavo, Schweinsteiger- Ribery, Kroos, Robben - Gomez, iar Jose Mourinho pe Casillas - Arbeloa, Pepe, Ramos, Coentrao - Khedira, Xabi Alonso - Di Maria, Ozil, Ronaldo - Benzema. 

Heynckes l-a surprins pe Mourinho prin agresivitatea pe care le-a cerut-o elevilor lui.

Desfăşurarea meciului

 

Cum ambele echipe au un joc mulat pe faze în viteză şi mai ales pe benzi, mult pe contraatac, partida a început cu mingea plimbată de la o formaţie la cealaltă. Real Madrid a părut echipa mai sigură pe calităţile sale, dar Bayern a rămas periculoasă prin cei trei mari jucători din atac. Ribery a avut o serie de acţiuni în banda dreaptă, dar a fost lăsat prea singur, Alaba preferând să asigure defensiva. Benzema a replicat printr-un şut puternic, pe care Neuer l-a scos cu un bun reflex. A urmat acelaşi ping-pong cu rare momente de posesie prelungită, pe care Realul a mai avuut-o, dar golul a venit în poarta lui Casillas. Întâi Ribery a cerut un penalty, fundaşii madrileni au sărit ca arşi şi l-au contrat verbal, apoi francezul, enervat puţin, a reluat în poartă în urma unui corner şi unei învălmăşeli în careu (17'). Până la finalul primei părţi acelaşi joc încâlcit, cu un plus pentru oaspeţi, dar prea puţin pentru a-şi impune jocul. Să notăm totuşi efortul bun de la distanţă al lui Schweinsteiger, încercarea lui Benzema, din unghi, şi replica lui Gomez, precum cea a vârfului francez madrilen de la începutul partidei.

Partea a doua a început mai alert, cu Real care a atacat pentru a egala şi a reuşit acest lucru, în urma unei greşeli a lui Bayern. Mingea a ajuns la Ronaldo, acesta a şutat defectuos fiind singur cu Neuer, care a respins, Benzema a dat un şut centrare, care a ajuns înapoi la portughez, care i-a pasat lui Ozil în faţa porţii, numărul 10 introducând mingea în poartă. o simplă formalitate pentru orice jucător de fotbal. Bayern nu s-a predat şi a revenit în atac, această a doua repriză stăpânind-o tactic, dar Gomez a ratat în două din poziţii, ce-i drept, dificile. Au urmat schimbări de ambele părţi, menite să menţină măcar rezultatul, iar ambii antrenori păreau mulţumiţi cu acest egal, mai bun decât o înfrângere. Totuşi, gazdele au părut puţin mai decise să încerce să marcheze, pentru că un egal cu gol acasă favoriza clar Realul, Mourinho fiind cunoscut pentru modul în care îşi pregăteşte partidele. Acest plus de dorinţă a fost concretizat în cele din urmă de Gomez, care la a treia încercare a avut noroc, iar în urma unei centrări la firul ierbii a lui Lahm atacantul a introdus mingea în poartă, numai el ştie cum.

Meciul se termină astfel 2-1 pentru Bayern, iar Mourinho pierde poate pentru prima oară de când este la Real un duel tactic împotriva unei echipe mai slab cotate, pentru că Barcelona, în faţa căreia a mai pierdut, a pornit întotdeauna ca favorită. Jupp Heynckes îşi dovedeşte valoarea şi priceperea de a pregăti un meci, iar Realul arată încă o dată că nu ştie să piardă, ca dovadă faultul din final al lui Marcelo, care merita să fie direct eliminat, dar cu toate acestea a luat galben.

Cum spuneam mai sus, cum ambele echipe au folosit sistemul 4-2-3-1, Bayern a avut un plus prin faptul că are două extreme de valori apropiate, pe când la Real Ronaldo este mult peste Di Maria şi, deci, fundaşii bavarezi au ştiut pe cine să oprească, pe când madrileni au avut de apărat în aceeaşi măsură ambele benzi.

Arsenal-Wigan 1-2

Etapa a 24-a din Premier League a adus un duel foarte dezechilibrat, cel puţin la prima vedere, între Arsenal şi Wigan Athletic. Arsene Wenger a mizat pe acelaşi sistem, 4-2-3-1, cu Szczesny - Sagna, Vermaelen, Djourou, Santos - Song, Arteta - Rosicky, Benayoun, Walcott - Van Persie. Roberto Martinez i-a trimis pe Al Habsi - Alcaraz, Caldwell, Figueroa - Boyce, McCarthy, McArthur, Beausejour - Moses, Di Santo, Gomez, într-o formulă 3-4-3, pe faza defensivă 5-4-1, cu Di Santo vârf de lance.

Desfăşurarea meciului

Partida a început nebun, cu accidentarea lui Arteta, fapt pentru care Arsenal a jucat fără un om până când spaniolului i s-au dat îngrijiri medicale, iar în acest interval Wigan a marcat, incredibil, de două ori, în urma unor greşeli copilăreşti ale defensivei tunare, prin Di Santo (8') şi Gomez (9'). Apoi a intrat Ramsey în locul lui Arteta, care nu a mai putut să continue, iar gazdele încercau să reintre în meci, printr-un pressing foarte avansat, dar periculos pentru faza defensivă. Wigan a preferat să stea în apărare şi le-a lăsat mijlocul adversarilor, fapt ce a îngreunat cursa de revenire a londonezilor. Benayoun a fost primul cu ratarea, la o lovitură de cap, dar doar datorită unei intervenţii de manual a lui Al Habsi (16'), apoi Vermaelen a fost mai precis şi a marcat, tot în urma unei lovituri de cap (21'). Următoarea ratare a fost cea a lui Djourou, care a şutat din drop, dar mingea a lovit doar stâlpul de susţinere al plasei (24'), iar Arsenal părea că va egala până la pauză. Rosicky însă nu a fost de acord şi a reluat defectuos în urma unei pase a lui van Persie (27'). După această jumătate de oră fulminantă, meciul s-a răcit şi nu au mai fost faze interesante, iar Arsenal trebuia să vină cu ceva care să surprindă dacă dorea ceva de la acest meci, pentru că organizarea tactică a echipei lui Martinez părea fără mari fisuri. 

Partea a doua a început din nou incredibil, cu van Persie care nu a fost pe fază şi a ratat cu poarta goală, dar asta nu i-a demoralizat pe elevii lui Arsene Wenger, care au presat încontinuu, dar nu au reuşit nici măcar să pună în pericol poarta adversă, astfel că managerul tunar a recurs la o schimbare, Gervinho în locul lui Benayoun (61'), pentru a imprima mai multă viteză echipei sale. Nici aşa tunarii nu au reuşit ceva notabil, astfel că Oxlade Chamberlain l-a înlocuit pe Djourou (75'), schimbare cu caracter clar ofensiv, sistemul lui Arsenal schimbându-se în 3-1-5-1. DAR Wigan nu a mai jucat nimic, a făcut mai mult decât antifotbal, s-a apărat cu toţi oamenii şi a reuşit victoria care pare să o ţină în Premier League, în ciuda faptului că prestează cel mai urât fotbal din fotbalul englez.

Aşadar, Arsenal pierde un meci pe care şi l-a făcut singură greu, dar să remarcăm spiritul trupei lui Arsene, care nu s-a lăsat până în final. Totuşi, împotriva unei echipe care depăşeşte autobaza lui Cârţu câteodată chiar nu ai ce-i face, iar în seara aceasta fotbalul a pierdut, câştigător fiind jocul meschin al trupei lui Roberto Martinez!

Arsenal-Manchester City 1-0

Derby-ul etapei a 32-a din Premier League le-a adus faţă în faţă pe Arsenal şi Manchester City. Tunarii veneau după o serie bună stricată în meciul precedent de QPR, atunci când echipa lui Mark Hughes i-a învins cu 2-1. Cetăţenii erau şi ei în scădere de formă, dar care ţine deja de câteva partide, şi doar o victorie i-ar fi ţinut încă în lupta pentru titlu. Titularii celor două adversare au fost Szczesny - Sagna, Koscielny, Vermaelen, Gibbs - Arteta, Song - Walcott, Rosicky, Benayoun - van Persie şi Hart - Zabaleta, Kompany, Lescott, Clichy - Toure Yaya, Barry - Milner, Aguero, Nasri - Balotelli, ambii manageri folosind un sistem 4-2-3-1.

Arteta a găsit execuţia necesară pentru ca echipa lui să ia cele trei puncte.

Desfăşurarea meciului

Meciul a început în forţă, iar Yaya Toure a primit cartonaş galben la prima intrare mai dură a meciului, cel faultat fiind Rosicky (2'). Arsenal a avut posesia şi a pasat în jumătatea adversă, deschizând jocul pe benzi, mai ales spre Sagna, care s-a găsit deseori în poziţie de centrare. Partida a continuat în aceeaşi parametri, iar ritmul alert a fost dublat de intrările decise din partea jucătorilor ambelor formaţii. Minutul 16 a adus o ocazie rarisimă pentru Arsenal atunci când van Persie a reluat cu capul spre poartă, în urma unui corner, iar mingea părea că intră în plasă, dar Vermaelen a scos-o, incredibil şi extrem de ghinionist, belgianul aflându-se inoportun pe traiectoria balonului. Seara lipsită de noroc a continuat pentru Yaya Toure, care s-a accidentat, iar Mancini a fost nevoit să-l înlocuiască cu Pizzaro, dar tot răul spre bine pentru City, care, prin această mutare, a nivelat raportul de forţe şi a început să pună stăpânire pe mijlocul terenului. Dominarea nu a durat nici în rândul trupei lui Mancini, iar mingea a început să să plimbe de la o echipă la cealaltă, jocul fiind înţesat de contraatacuri. Între timp, Balotelli a fost cel de-al doilea jucător avertizat, în urma unei intrări dure la Sagna (38'), iar prima repriză se îndrepta spre un rezultat alb. Acest lucru s-a datorat specialmente lipsei de claritate a celor desemnaţi cu ultima pasă, ceea ce i-a făcut pe atacanţi să nu aibă mingi utile în faţa porţii.

Partea secundă a continuat cu prestaţiile prudente din partea ambelor echipe şi era aproape imposibil ca o echipă să se desprindă pe tabelă dacă nu ar fi intervenit schimbări de ordin tactic. Oaspeţii au primit un al treilea cartonaş galben, în urma unui atac întârziat al lui Milner la Rosicky, ca imediat după Andre Santos să-l înlocuiască pe Gibbs (57'). Brazilianul s-a evidenţiat rapid, dar negativ, când a avut o mică altercaţie cu Balotelli, de pe urma căreia a primit cartonaşul galben. Aşadar, lipsa de eficienţă în atac se transforma, încet, în frustrare pentru ambele trupe, iar numersoanele avertismente din startul mitanului al doilea dovedesc acest lucru. Totuşi, niciuna dintre formaţii nu s-a dat bătută, iar van Persie a lovit bara (62'), la a doua mare ocazie pentru el în acest meci. În continuare Arsenal a presat şi a părut capabilă să marcheze, dar a fost urmărită de neşansă. Minutul 76 a a dus trei mari ratări la aceeaşi fază, atunci când, pe rând, Walcott şi Benayoun au lovit bara, iar Vermaelen a lufat din trei metri. Imediat ambii manageri au mutat, Mancini defensiv, Kolarov şi Tevez în locurile lui Nasri şi Aguero, iar Wenger post pe post, Ramsey şi Oxlade Chamberlain în locurile lui Benayoun şi Walcott. Când totul părea să ducă la un egal fără goluri, Arteta a venit cu un gol fabulos, în urma unei folha seca care l-a lăsat fără replică pe Hart (87'). A fost genul de execuţie care poate face diferenţa într-un meci extrem de tacticizat cu o miză atât de mare. Finalul a aparţinut oaspeţilor, care au încercat să egaleze, dar Balotelli a făcut misiunea echipei sale imposibilă, atunci când a primit al doilea galben, la o intrare excesiv de zeloasă (90') la Sagna.

Meciul s-a terminat cu victoria la limită a lui Arsenal, 1-0, prin care îşi recapată locul al treilea în clasament şi arată că merită să fie pe această poziţie. Dominarea teritorială pe care a avut-o pe parcursul majorităţii partidei a fost răsplătită echipeo londoneze, chiar dacă a suferit până la final pentru a-şi adjudeca cele trei puncte.