Bayern-Real 2-1

Manşa tur a primei semifinale şi proabil cea mai echilibrată din Cupa Campionilor s-a desfăşurat între Bayern Munich şi Real Madrid. Ambi antrenrori au folosit sistemul 4-2-3-1, pe care mulţi îl consideră cel care acoperă cel mai bine terenul, astfel că valoarea jucătorilor avea să facă diferenţa. Jupp Heynckes i-a trimis pe Neuer - Lahn, Boateng, Badstuber, Alaba- Luis Gustavo, Schweinsteiger- Ribery, Kroos, Robben - Gomez, iar Jose Mourinho pe Casillas - Arbeloa, Pepe, Ramos, Coentrao - Khedira, Xabi Alonso - Di Maria, Ozil, Ronaldo - Benzema. 

Heynckes l-a surprins pe Mourinho prin agresivitatea pe care le-a cerut-o elevilor lui.

Desfăşurarea meciului

 

Cum ambele echipe au un joc mulat pe faze în viteză şi mai ales pe benzi, mult pe contraatac, partida a început cu mingea plimbată de la o formaţie la cealaltă. Real Madrid a părut echipa mai sigură pe calităţile sale, dar Bayern a rămas periculoasă prin cei trei mari jucători din atac. Ribery a avut o serie de acţiuni în banda dreaptă, dar a fost lăsat prea singur, Alaba preferând să asigure defensiva. Benzema a replicat printr-un şut puternic, pe care Neuer l-a scos cu un bun reflex. A urmat acelaşi ping-pong cu rare momente de posesie prelungită, pe care Realul a mai avuut-o, dar golul a venit în poarta lui Casillas. Întâi Ribery a cerut un penalty, fundaşii madrileni au sărit ca arşi şi l-au contrat verbal, apoi francezul, enervat puţin, a reluat în poartă în urma unui corner şi unei învălmăşeli în careu (17'). Până la finalul primei părţi acelaşi joc încâlcit, cu un plus pentru oaspeţi, dar prea puţin pentru a-şi impune jocul. Să notăm totuşi efortul bun de la distanţă al lui Schweinsteiger, încercarea lui Benzema, din unghi, şi replica lui Gomez, precum cea a vârfului francez madrilen de la începutul partidei.

Partea a doua a început mai alert, cu Real care a atacat pentru a egala şi a reuşit acest lucru, în urma unei greşeli a lui Bayern. Mingea a ajuns la Ronaldo, acesta a şutat defectuos fiind singur cu Neuer, care a respins, Benzema a dat un şut centrare, care a ajuns înapoi la portughez, care i-a pasat lui Ozil în faţa porţii, numărul 10 introducând mingea în poartă. o simplă formalitate pentru orice jucător de fotbal. Bayern nu s-a predat şi a revenit în atac, această a doua repriză stăpânind-o tactic, dar Gomez a ratat în două din poziţii, ce-i drept, dificile. Au urmat schimbări de ambele părţi, menite să menţină măcar rezultatul, iar ambii antrenori păreau mulţumiţi cu acest egal, mai bun decât o înfrângere. Totuşi, gazdele au părut puţin mai decise să încerce să marcheze, pentru că un egal cu gol acasă favoriza clar Realul, Mourinho fiind cunoscut pentru modul în care îşi pregăteşte partidele. Acest plus de dorinţă a fost concretizat în cele din urmă de Gomez, care la a treia încercare a avut noroc, iar în urma unei centrări la firul ierbii a lui Lahm atacantul a introdus mingea în poartă, numai el ştie cum.

Meciul se termină astfel 2-1 pentru Bayern, iar Mourinho pierde poate pentru prima oară de când este la Real un duel tactic împotriva unei echipe mai slab cotate, pentru că Barcelona, în faţa căreia a mai pierdut, a pornit întotdeauna ca favorită. Jupp Heynckes îşi dovedeşte valoarea şi priceperea de a pregăti un meci, iar Realul arată încă o dată că nu ştie să piardă, ca dovadă faultul din final al lui Marcelo, care merita să fie direct eliminat, dar cu toate acestea a luat galben.

Cum spuneam mai sus, cum ambele echipe au folosit sistemul 4-2-3-1, Bayern a avut un plus prin faptul că are două extreme de valori apropiate, pe când la Real Ronaldo este mult peste Di Maria şi, deci, fundaşii bavarezi au ştiut pe cine să oprească, pe când madrileni au avut de apărat în aceeaşi măsură ambele benzi.