Motorul nationalei ramane Mutu!

Razvan Lucescu, dupa acest 3-1 inselator cu Luxemburg, va trebuie sa-i fie vesnic recunoscator briliantului, care l-a salvat de la cea mai mare umilinta a sa, ca antrenor, si sa-si ceara scuze in public pentru remarcile defaimatoare aduse fotbalistului, dar si omului Adrian Mutu.

Romania nu a reusit sa impresioneze cu nimic, ba mai mult, Luxemburgul a aratat o mai exacta abordare tactica a meciului, in comparatie cu jocul fara orizont al Romaniei, doar diferenta de valoare si pregatirea mai buna facand diferenta in vafoarea noastra. 

Luxemburghezii au reusit sa marcheze si sa deschida scorul in urma unei faze fixe, domeniu la care nationala a picat mai toate examenele, lucru argumentat de fapte, nu de vorbe (majoritatea golurilor primite in mandatul actualului selectioner au venit din lovituri libere sau cornere). Acest fenomen ar trebui sa ne dea noua, sustinatorilor nationalei, dar mai ales lui Razvan, foarte mult de gandit; superficialitatea cu care ne aparam la fazele fixe ne-a adus unde suntem, asta pe langa jocul de atac anemic si parca impotent, in care un Florescu, Ropotan, Alexa sau Muresan nu au cum sa faca diferenta (pentru ca nu sunt tehnici si nici nu-si asuma riscuri sa urce in ofensiva), toate acestea scot in evidenta slaba pregatire a meciurilor pe care o face Lucescu, alaturi de selectia indoielnica si, apoi, alegerea  neinspirata a primului 11. Toti acesti  factori ne-au dus la un procentaj incredibil de un punct pe meci, in medie, dupa terminarea turului, si la iesirea prematura a luptei pentru calificarea la EURO 2012.

Asadar,  ma intreb si va intreb pe voi daca trebuia schimbat Piturca? Credeti ca ar fi reusit mai mult, macar la capitolul artsitic, la modul in care joaca echipa? Puteti sa comentati pe aceasta tema sau sa raspundeti la chestionarul cu referire la acest subiect.

Pana la urmatorul meci al Romaniei, ramanem cu un gust amar, cu speranta desarta si cu parerea de rau ca nu am scos macar un punct in Bosnia, care, dupa cum se vede, ar fi fost vital in ecuatia calificarii.

Se cauta vinovati!

Razvan Lucescu a aratat, o data in plus, ca nu este un selectioner capabil sa duca nationala la un turneu final, mai ales din cauza ca se incapataneaza sa foloseasca in continuare sistemul 4-4-2, cand este evident ca jucatorii selectionati nu se simt bine in aceasta formula!

"Când ne mai calificăm la naţională? Staţi să mai treacă 8 ani şi apoi mai vedem. Daca eram eu, unii jucatori nu erau in lot. Stiu de ce jucatori ai nevoie la acest nivel, stiu cum poti sa te bati cu echipele care au jucatori extrem de puternici si valorosi. În momentul asta nu este oportuna venirea mea la nationala. Ar fi prea repede. Poate lumea s-a plictisit de Piturca, poate vor o noutate la nationala. Nu mai avem sanse la calificare. Teoretic mai sunt, dar practic nu! Se punea problema jocului. Nici daca am fi castigat azi nu aveam sanse de calificare. Problema e că un antrenor de naţională care a obţinut rezultate, are nevoie de timp ca oamenii să ii recunoasca meritele. Eu am facut o echipa si am calificat-o, dar am fost pus la zid" , a spus Piţurcă la gsp tv si cam avea dreptate.

Meciul acesta, ultima sansa a generatiei lui Mutu si Chivu, cum se spunea, a fost deja intors pe toate partile, asa ca nu are rost sa-l mai analizam tactic, poate doar sa spunem ca nimic din ce s-a intamplat nu a surprins. Principalul vinovat este Razvan, care se pare ca si-a luat un angajament ce-l depaseste; a mers in continuare pe acelasi joc defensiv, cu ambii mijlocasi centrali fara valente ofensive si pozitionati foarte retras si cu eterna  speranta ca Mutu sau Marica ne vor salva, din nou, lucru care nu s-a mai intamplat de ceva vreme.

La ultima calficare la un turneu final, cheia succesului nationalei romane s-a dovedit a fi acea organizare riguroasa, gandita si pusa in practica de fostul selectioner, chiar daca, la acel moment, a fost foarte hulita si i-a atras multe antipatii. Asadar, ma intreb daca ar trebui sa incepem sa-i ducem dorul lui Piturca sau poate este doar un punct de vedere nefondat? In orice caz, lui Razvan Lucescu nu  i se potriveste postul de selectioner, cel putin deocamdata!

Real Madrid-Ol. Lyon 3-0

In cadrul returului optimilor Uefa Champions League, Realul a primit vizita celor de la Olympique Lyon. Ambii intrenori au inceput meciul in sistemul 4-2-3-1, Mourinho cu Casillas- Ramos, Pepe, Carvalho, Marcelo- X. Alonso, Khedira- Di Maria, Ozil, Ronaldo- Benzema, iar Puel cu Lloris- Reveillere, Cris, Lovren, Cissokho- Toulalan, Kallstrom- Briand, Gourcuff, Delgado- Lisandro Lopez.

Desfasurarea meciului

Galacticii au inceput prudent, fixand mult atacurile; cu un joc de posesie in jumatatea adversa, au alternat mingile lungi cu pasele scurte si au incercat sa faca un pressing avansat. Pe rand, unul din cei trei din spatele lui Benzema a urcat ca al doilea varf, pentru a crea densitate in atac si spatiu de manevra la mijloc.

Francezii au mers pe varianta contraatacului si au reusit sa impinga jocul sus, asadar majoritatea fazelor inceputului de meci s-au consumat la mijlocul terenului. Lisandro, in tur accidentat, a jucat varf impins si s-a batut cu fundasii centrali ai gazdelor, dar nu a reusit mare sa sparga defensiva Realului.

Scorul a fost schimbat in minutul 37 (ambele echipe au jucat foarte bine din punct de vedere tehnico-tactic), cand Marcelo a facut un "un-doi" cu Ronaldo, apoi l-a driblat mult prea usor pe Lovren si a sutat fara sansa pentru Lloris. Dupa deschiderea scorului, Real a preluat fraiele meciului, chiar daca nu in stilul frumos ochiului si creativ prestat de marii rivali din campionat, ci mai degraba cu un joc exact, axat pe o aparare precisa si un joc pe atac frontal, fara prea multe pase.

Dupa pauza Gomis l-a inlocuit pe Briand si a jucat varf impins, cu Lisandro schimbandu-si pozitia, din centru in banda stanga, iar Delgado din extrema stanga in extrema dreapta. De cealalta parte, Mourinho a stiut sa inghete meciul. Mai mult, Benzema a marcat, dupa a doua mare eroare a lui Lovren, care nu a coborat cu atacantul francez si l-a lasat singur cu Lloris, care nu a avut ce face. Zece minute mai tarziu, in minutul 76, Lovren a facut o a treia mare greseala personala a meciului, asemanatoare cu a doua, cand l-a scapat pe Di Maria din marcaj, argentinianul marcand fara emotii.

Cu toate ca Realul nu a aratat un joc spectaculos, a dominat tactic meciul si este echipa indreptatita sa mearga mai departe, chiar daca scorul este, probabil, unul prea drastic pentru baietii lui Claude Puel. Diferenta dintre cele doua formatii nu a fost atat de mare, dar micile detalii au facut ca madrilenii sa castige clar, pentru ca au avut limpezime in joc, lucru care francezilor le-a lipsit cu desavarsire!

Barcelona-Arsenal 3-1

In cadrul returului optimilor UEFA Champions League, Barcelona a primit vizita tunarilor. Guardiola a folosit sistemul obisnuit al echipei, la fel si Wenger. Valdes- Alves, Busquets, Abidal, Adriano- Mascherano, Xavi, Iniesta- Pedro, Villa, Messi si Szczesny- Sagna, Djourou, Koscielny, Clichy- Diaby, Wilshere- Rosicky, Fabregas, Nasri- van Persie au fost cele doua formatii, in care ambii antrenori si-au trimis cei mai in forma jucatori disponibili.

Desfasurarea meciului

In jur de 90.000 de oameni, prezenti pe stadion, au creat o atmosfera electrizanta si au fost rasplatiti cu un meci de referinta al acestui sezon, o adevarata partida de sah intre cei doi tehnicieni, reprezentanti de seama a generatiei din care face parte fiecare.


Echipa catalana a prestat, pe tot parcursul partidei, acelasi joc obisnuit de posesie, cu un pressing avansat, mingi ridicate peste apararea adversa, la limita offside-ului, si pase extrem de rapide, menite sa destabilizeze organizarea defensiva a londonezilor. Fundasii centrali au urcat, pe rand, la sustinere, la fel si cei laterali, lucru care arata cat de important a fost compartimentul defensiv in ofensiva; unul sau chiar doi jucatori au cautat tot timpul demarcarea falsa, pentru a-si induce in eroare adversarii, pe de-o parte, si a-l lasa pe jucatorul servit cat mai singur, de cealalta parte.
In tabara adversa, Wenger si-a insarcinat jucatorii sa se apere avansat, pentru a crea densitate in teren, a strange liniile, dar si pentru a scurta distanta fata de poarta lui Valdes, in situatia in care s-ar fi ivit eventuale contraatacuri.

Prima repriza a fost stapanita de gazde, dar aceasta dominare s-a concretizat abia in minutul al treilea al prelungirilor, cand Iniesta, in urma unei grave greseli a lui Fabregas, l-a servit ideal pe Messi, care a marcat un gol foarte frumos, din careu. Pana in acel moment, Arsenal a reusit sa puna in aplicare tactica gandita de tehnicianul francez, insa nu a pus in pericol, niciun moment, poarta adversa.

Partea a doua i-a gasit pe londonezi mult mai motivati si decisi sa dea totul pentru a se califica. In minutul 53, Busquets a marcat in proprie poarta, in urma unui corner, si, pentru prima oara, s-a parut ca Arsenal poate elimina echipa catalana... Insa arbitrul Busacca nu a fost de acord si i-a acordat lui RvP al doilea cartonas galben. Motivul a fost acela ca olandezul a lovit mingea dupa ce s-a fluierat o pozitie de offside, in care se afla. Poate ca intr-un meci fara miza ar fi fost chiar indicat sa se recurga la aceasta solutie, dar intr-o partida cu o asa mare insemnatate centralul nu avea voie sa ia o astfel de decizie, mai ales ca, in acel vacarm, este foarte posibil ca RvP chiar sa nu fi auzit. Dupa aceasta decizie controversata, Arsenal a pierdut complet fraiele meciului, iar Barcelona a marcat de doua ori in doua minute (70' si 71'), a doua reusita fiind dintr-un penalty, obtinut de Pedro. Wenger s-a vazut nevoit sa forteze si l-a introdus pe Arshavin in locul Rosicky, mutare pe care ar fi trebuit sa o faca dinaintea inceperii meciului, pentru ca cehul este intr-o scadere evidenta de forma, pe cand rusul trece printr-o perioada buna; Bendtner l-a inlocuit pe Fabregas si putea schimba  soarta calificarii, dar a ratat cu seninatate, chiar dinainte sa traga la poarta, din cauza preluarii imprecise.

Se poate vedea clar ca Wenger a mizat pe cartea cea mai slaba a echipei, adica apararea, in loc sa joace ofensiv. Asa, nici nu s-a calificat, si nici nu a aratat de ce este in stare echipa sa in atac, pentru ca nu a avut nici un sut spre poarta sau pe poarta si posesia a fost undeva sub 40%.

Barcelona a fost echipa mai buna si a controlat meciul de la un cap la altul; la aceasta dominare a intervenit si Busacca, care a influentat decisiv partida, intr-un mod incorect, defavorizant pentru tunari, pentru ca, in momentul eliminarii, revenisera in meci, asa ca se poate vorbi chiar si de viciere de rezultat. Arsenal ar fi meritat sa se califice mai departe, pentru simplul fapt ca a aratat o prezenta de spirit nemaivazuta pe Camp Nou si un curaj nemaipomenit, demn de lauda oricarui microbist!

Liga lui Mitica.

Dupa o lunga si chinuitoare zabovire, Liga 1 s-a intors!

Prima etapa a fost jalnica, dar a fost  prima. "Sa dam credit baietilor", au spus multi; "pauza lunga i-a scos din ritmul competitional, dar etapa urmatoare cu siguranta ca vor reajunge la valoarea care le justifica prezenta in Liga 1". Nu stiu cum percepeti voi aceasta reincepere a campionatului romanesc, dar pe mine, unul, m-a dezamagit total si sunt sigur ca nu sunt singurul. Balci destul a fost si in pauza de iarna, dar macar nu am avut parte de acesti jucatori legati, parca, de maini si de picioare. Sa fie oare lipsa de concentrare factorul decisiv al faptului ca jucatorii din "Liga mioritica" nu pot da o pasa de 10 metri si prelua o minge, fara s-o scape la adversar sau in out? Sau poate valoarea indoielnica, dar egala cu suma de transfer si salariul?

In ultimele luni am avut placerea de a viziona meciuri din campionate puternice ale Europei, iar acum este mai limpede ca niciodata ca diferenta intre "noi" si "ei" este cam aceeasi ca intre Liga 1 si Liga Onoare. Ieri s-a jucat marele derby al etapei, intre Otelul si Rapid. Multa lume a fost curioasa; oare cum se prezinta echipa lui Dorinel? Am scapat ceva, ce merita atentie, in tur? Nicidecum. Cu tot respectul, Otelul Galati este o echipa care stie sa aglomereze terenul si cam atat. Golurile pe care le marcheaza sunt, de obicei, chinuite si destul de rare, factorul care i-a propulsat pe locul intai fiind organizarea un pic mai buna, in comparatie cu contracandidatele la titlu. Aici exceptie face Timisoara, care se aproprie de o filosofie de joc, insa acest subiect il vom discuta cu alta ocazie.

Cine va castiga campionatul? Cine va ajunge in cupele europene? Cine va retrograda? Pentru toate intrebarile avem cam acelasi raspuns. Echipele care vor avea mai mult fler si, in special, cele care se vor misca mai bine in domeniul micilor aranjamente, acelea au priroritate la indeplinirea obiectivului, oricare ai fi acesta!