Meniu

marți, 14 iunie 2011

Piţurcă salvatorul!

Dacă în urmă cu doi ani Piţi era dat afară pe uşa din dos, acum pare singurul care mai poate salva naţionala. O spune presa, o spun şi "oamenii de fotbal", însă, cel mai important, o spun rezultatele obţinute şi profesionalismul de care dă dovadă. Să nu uităm că ne-a calificat la EURO 2000 şi 2008, lucru care ar fi trebuit să-l pună în capul listei lui Mircea Sandu, nu după îndoielnicul antrenor Hagi, prinţul rătăcitor Boloni sau şeicul Olăroiu, antrenori care de mult au pierdut contactul cu fotbalul românesc.

Naşul a anunţat un proiect pe 4 ani, cu un obiectiv îndepărtat, calificarea la EURO 2016, dar sunt sigur că Piţurcă va face tot ce-i stă în putinţă să califice România la europeanul de la anul şi/sau la mondialul din Brazilia, pentru că altfel şi-ar atrage, din nou, antipatia publicului român, un public foarte fin cunoscător, care nu concepe să mai aştepte atâtea amar de campanii pentru a merge în număr mare să susţină Naţionala, oriunde şi oricând.

Aşadar, să sperăm că acest suflu nou să-i trezească pe băieţi, acum, în ceasul al doisprăzecelea, şi să ne calificăm la EURO, pentru că nu ne vom mai întâlni prea devreme cu ocazia de a avea contracandite de nivelul Bosniei şi Belarusului, două echipe pe care acum mai puţin de 10 ani le băteam fără drept de apel!

vineri, 10 iunie 2011

Să fie Ronny Levy omul potrivit pentru Steaua?

Astăzi, Gigi şi MM au decis. Ronny Levy a fost numit în funcţia de antrenor principal al echipei Steaua, iar obiectivul pară să fie clar şi numai unul: titlul. Poate acesta să-şi îndeplinească obiectivul şi, în acelaşi timp, să treacă cu bine peste primele meciuri, despre care ştim că la Steaua sunt cele mai grele şi spun asta pentru că dacă nu va scoate rezultate va fi foarte probabil demis; doar îl ştim toţi pe Gigi, cu principiul "ai rezultate, rămâi, nu ai rezultate, pleci."

Nu putem prevesti traseul lui Levy la Steaua, dar putem să analizăm modul în care a antrenat în trecut şi, astfel, să vedem dacă are caracteristicile necesare pentru a reuşi aici, atât din punct de vedere fotbalistic, cât şi al mentalităţii pe care o va implementa.

Levy are multe plusuri care să-i facă pe fanii stelişti să creadă că de data aceasta nu se va mai repeta ce s-a întâmplat în sezoanele trecute. A mai antrenat în România, lucru foarte important, pentru că avem precedentul Lopez Caro, care a venit cu o judecată greşită, cum că Liga 1 se poate câştiga foarte uşor şi s-a înşelat amarnic. În plus, a avut succes atât ca jucător, cât şi ca antrenor, câştigând tot ce se poate în Israel, deci este un tehnician cu pedigree, cu mentalitate de învingător şi foarte serios. 

Cu toate acestea, Becali trebuie să aibă răbdare cu el şi să nu intervină, pentru că este greu să-şi implementeze filosofia de joc din primele meciuri, acest lucru necesitând timp, mai ales datorită numeroaselor achiziţii; în plus, îi va trebui un anumit timp de acomodare, cu toate că a mai antrenat în România, pentru că avem un campionat dificil, atât din punct de vedere al jocului din teren, cât şi al celui din afara lui.  

Să nu credeţi însă că jocul Stelei va suferi mari schimbări, pentru că Levy este adeptul sistemelor 4-2-3-1 şi 4-4-1-1, deci îi plac sistemele oarecum defensive. De aici putem trage concluzia că echipele lui nu sunt spectaculoase, dar sunt foarte bine organizate, nu iau multe goluri şi mizează mult pe faze fixe. Mai departe, preferă să joace cu un atacant de forţă, cum a făcut-o cu Bilaşco la Urziceni, Bastianini,  la Maccabi Petah Tikva, sau Colautti, la Maccabi Haifa.

Rămâne de văzut dacă Levy va confrima, dar un lucru este sigur: nu vom vedea o Steaua foarte ofensivă, ci mai degrabă se va continua filosofia din ultimii ani, începută de Zenga şi Protasov, aceea în care defensiva este pe primul plan!

joi, 2 iunie 2011

Ultima şansă.

Mâine ne vom juca ultima şansă de a ajunge la EURO 2012 şi unde, dacă nu pe Giuleşti, una dintre puţinele arene din ţară pline meci de meci şi cu spectatori demni de laudă. Nu degeabă fanii giuleşteni numesc clubul şi tot ce îl înconjoară farmecul vieţii, pentru că, în ciuda unor perioade grele, Rapid a fost mereu un club cu simpatizanţi numeroşi şi fanatici.

În altă ordine de idei, însă, să vedem cum poate arăta posibilul prim 11 şi de ce suntem îndreptăţiţi să sperăm la o victorie, singurul rezultat care ne mai ţine în lupta pentru calificare, sau, dimpotrivă, ce ne face să fim sceptici în privinţa unui succes contra bosniacilor.

Se pare că Lucescu jr. va folosi un sistem 4-4-2, cu Pantilimon- Săpunaru, Tamaş, Papp (Gardoş), Raţ- Torje, Mureşan, Bourceanu, Sânmărtean (Tănase)- Mutu, Marica, iar din câte ne dăm seama mai nimic nu se schimbă în abordarea tactică a meciului, pentru că, din nou, ambii mijlocaşi centrali au valenţe pur defensive. Asta va duce la o distanţă foarte mare între atac şi mijloc, din cauza faptului că Mureşan şi Bourceanu sunt doi jucători obişnuiţi şi capabili doar de faza defensivă, fiind foarte greu ca peste noapte să fie utili ca şi conducători de joc. 

Astfel, toată construcţia ofensivă stă pe umerii celor doi mijlocaşi laterali, lucru greu de înţeles din mai multe puncte de vedere. Simplul fapt că doar o victorie ne ţine în viaţă ar trebui să convingă selecţionerul să joace mai ofensiv. Aici aş alege un 4-1-2-1-2, cu Mureşan singurul mijlocaş defensiv, aşa cum joacă şi la CFR, Tănase playmaker, iar Alexe, care pare a fi doar rezervă, introdus pe postul său preferat, de mijlocaş stânga. Astfel, echipa naţională, de la mijloc în sus ar arăta aşa: Mureşan- Alexe, Tănase, Torje- Mutu, Marica. 

Dacă nu ne calificăm, cel puţin să o facem cu stil, să arătăm Europei că nu ne e frică să jucăm, că ştim fotbal şi că îndrăznim pentru că, cu acest joc temător nu vom ajunge NICIODATĂ în elita fotbalului european şi mondial, acolo unde am fost şi unde putem fi, pentru că valori sunt, trebuie doar scoase la lumină!