CSKA Moscova-Kuban 1-1

In cadrul etapei a 11-a din prima ligă rusă, CSKA Moscova a primit vizita lui Kuban Krasnodar. Leonid Slutsky a folosit un 4-4-2, cu Akinfeev- V. Berezutsky, A. Berezutsky, Ignashevich, Nababkin- Tosic, Mamaev, Aldonin, Honda- Doumbia, Vagner Love, iar Dan Petrescu a mizat pe Budakov- Kozlov, Armaş, Zhavnerchik, Rogochiy- Tlisov, Kulik- Ne, Varga, Maksimov- Traore, asezaţi într-o formulă 4-2-3-1.

Desfăşurarea meciului

Prima repriză a început cu o ocazie uriaşă a lui Armaş, în chiar primul minut, care a ratat de puţin golul, în urma unei lovituri de cap din careu. A urmat un joc deschis din partea ambelor echipe, cu un plus de posesie pentru gazde, care au ratat numeroase ocazii, prin Doumbia şi Vagner Love, doi jucători capabili să facă diferenţa în orice moment. Kubanul a ales să se apere organizat şi să-şi încerce norocul pe contre, de aceea Traore a fost lăsat în permanenţă în atac, pentru a porni eventuale riposte ofensive. Însă lipsa de eficacitate a ivorianului a făcut să fie schimbat, la pauză, de Davydov, un vârf mult mai tenace decât Lacina. 

Partea a doua a început ca prima, cu CSKA la cârma jocului, care a presat şi mai mult poarta lui Budakov. Minutul 66 a adus mutarea ofensivă; Necid a intrat în locul lui Mamaev şi a marcat la mai puţin de 10 secunde, cu un şut frumos la colţul scurt, arătându-şi superclasa. Kuban nu a disperat şi a continuat să joace la fel, adică fără să-şi asume vreun risc. Totuşi, Petrescu a simţit că nu are ce pierde şi l-a introdus pe Bucur în locul lui Ne, în minutul 72, iar opt minute mai târziu, Davydov a marcat cu călcâiul şi a demonstrat faptul că este mult mai eficient decât Traore, chiar dacă nu posedă calităţile fizice pe care le are fostul CFR-ist. După gol, Slutsky a mutat ofensiv, iar Petrescu defenisv, însă oaspeţii au fost cei care au trecut pe lângă al doilea gol. Davydov a scăpat singur pe contraatc, dar şutul său plasat a ocolit de puţin poarta lui Akinfeev.

Cu toate că a întâlnit una dintre cele mai bune echipe din campionat, trupa lui Dan Petresscu a dat dovadă de spirit de sacrificiu, dar şi de calitate în joc, scoţând un rezultat la care nu s-a gândit multă lume, cel puţin înainte de meci, pentru că, la cum s-a jucat, oaspeţii puteau lua chair toate cele trei puncte.

Barcelona-Manchester United 3-1

Finala Champions League a adus fata in fata doua echipe care o mai jucasera cu doar doua sezoane inainte, dar de atunci s-au schimbat raporturile de forta; daca in 2009 toti o dadeau pe United castigatoare, acum Barcelona parea sa aiba prima sansa, datorita fotbalului total pe care il practica. Guardiola a inceput in sistemul de joc obisnuit de sezoane bune incoace, respectiv 4-3-3, cu Valdes- Alves, Pique, Mascherano, Abidal- Busquets, Iniesta, Xavi- Messi, Villa, Pedro; Sir Alex Ferguson a folosit formula 4-4-1-1, cu van der Saar- Fabio, Vidic, Ferdinand, Evra- Valencia, Carrick, Giggs, Park- Rooney- Hernandez.

Desfasurarea meciului

Cu Puyol usor accidentat, Guardiola a ales varianta Mascherano, care pare tot mai bun pe postul de fundas central. De cealalta parte, Ferguson l-a preferat pe Park in locul lui Nani pentru ca este un jucator de travaliu, care face ambele faze foarte bine, portughezul fiind un jucator pur ofensiv; pe postul de fundas dreapta Fabio a castigat lupta pentru titularizare, in dauna lui O'Shea sau Rafael.

Partida a inceput neasteptat, cu Manchester United foarte sus, nelasandu-si adversarul sa-si desfasoare jocul obisnuit de pase, dar dupa doar zece minute Barcelona a reusit sa impinga jocul spre jumatatea adversa. Englezii s-au vazut nevoiti sa se retraga, doar Hernandez ramanand in permanenta sus; aceasta dominare catalana a adus rezutlate, in minutul 27, cand Xavi l-a gasit, cu o pasa de geniu, pe Pedro, care nu a ratat. Rooney, singurul in stare sa tina piept spaniolilor, a adus egalarea in minutul 34, dupa un presupus offside la Giggs, si astfel s-a intrat la cabine cu scorul de 1-1.

Repriza a doua a continuat in aceeasi maniera, Barcelona fiind la carma jocului si mai vizibil, iar Messi, in minutul 53, dupa o grava eroare a lui van der Saar, a marcat golul descatusarii. Apoi catalanii au reluat jocul de pase, fara greseala; Ferguson l-a introdus pe Nani in locul lui Fabio, in minutul 69, dar nu a mai contat, pentru ca, un minut mai tarziu, Villa a inscris un gol superb, ca pe Playstation. 

Un meci fara istoric, in care Barcelona a fost clar echipa mai buna, avand precizia, constanţa, explozia si increderea. Diferenta prea mare de valoarea dintre jucatorii celor doua echipe nu a putut fi compensata de experienta superioara a lui Ferguson; acest lucru s-a vazut prin simplul fapt ca cerintele tactice date de scotian nu au putut fi puse in aplicare de elevii sai, in afara poate de Rooney, Vidic si Ferdinand, care s-au ridicat la nivelui Barcelonei.

Steaua-Dinamo 2-1

Finala Cupei Romaniei a adus fata in fata pe Steaua si Dinamo, in ceea ce se numeste El Clasico de Romania. Andone a inceput meciul intr-un sistem 4-2-3-1, defensiv, cu Balgradean- Barboianu, Grigore, Moti, Bordeanu- Kone, Margaritescu- Torje, Munteanu, Alexe- Danciulescu, insa Olaroiu a ales o formula mai ofensiva, repsectiv un 4-1-3-1-1, cu Tatarusanu- Emeghara, Gardos, Galamaz, Latovlevici- Brandan- Nicolita, Dica, Tanase- Surdu- Bilasco.

Desfasurarea meciului

Dupa cum se vede, la Dinamo au intrat mai multi jucatori de profil defensiv, Andone mizand atacul pe viteza lui Torje si Alexe, pe pasele lui Munteanu si pe experienta lui Danciulescu. Olaroiu, de celalata parte, a jucat cu doar un mijlocas la inchidere, acela fiind Brandan, care oricum are o tehnica peste medie si valente ofensive. Cei patru mijlocasi au avut sarcina sa schimbe des partile, pentru a incomoda defensiva adversa, mai ales Surdu, care a fost desemnat sa joace un rol de volante.

Inceputul de joc a apartinut ros-albastrilor. Steaua a presat, a atacat furibund, in special prin patrunderile lui Nicolita si Dica, iar rezultatul a aparut in minutul 24, cand Dica a transformat impecabil o lovitura libera, de la marginea careului. Daca pana in acel moment Dinamo s-a multumit sa stea in expectativa, oarecum fortati de jocul neasteptat de ofensiv al Stelei, dupa gol au preluat fraieie jocului si pana la pauza au reusit sa egaleze, prin Torje, tot dintr-o lovitura libera si tot din aceeasi pozitie ca de la reusita adversarilor. Asadar, vedem ca Steaua, cu toate ca a inceput in forta, nu a stiut sa tempereze jocul dupa gol.

Repriza a doua a continuat in aceeasi maniera ca finalul primei, cu Dinamo la carma jocului, insa grava eroare a lui Barboianu, din minutul 49, in care si-a dat autogol, a contat enorm in economia partidei. S-a facut, astfel, 2-1 pentru Steaua, iar Dinamo s-a vazut nevoita sa o ia de la capat, insa de data aceasta stelistii au stiut sa potoleasca avantul adversarilor, aparandu-se si jucand pe contre; spre final ambii antrenori au schimbat: Bicfalvi, Szekely si Iliev in locul lui Dica, Bilasco si Tanase, mutari evident defensive, menite sa conserve rezultatul, spre deosebire de Dinamo, care i-a introdus pe L. Ganea, Bakaj si Tucudean, in locul lui Danciulescu, Kone si Margaritescu. Cu toate acestea, tabela a ramas neschimbata, iar Steaua castiga un trofeu dupa cinci ani de asteptari, intr-un meci in care arbitrul Avram a avut o prestatie mai mult decat buna.

Se poate vedea ca Steaua si-a regasit acea atitudine care o propulsa pana in semifinala Cupei UEFA si apoi in grupele Ligii, insa mai este mult de lucru; Dinamo, de cealalta parte, are o echipa tanara si buna, dar doar de la mijloc in sus.

Liga 1 decade.

S-a dus vremea cand echipele romanesti speriau Europa, ba chiar, odata cu pierderea accesului direct in grupele Champions League, Europa va incepe sa uite de noi, cum s-a mai intamplat in trecut. Daca vrem sa ajungem din nou sa trimitem o echipa acolo, an de an, patronii de cluburi, impreuna cu toata conducerea, sunt nevoiti sa regandasca strategia pe termen mediu si lung. 

La bani mai putini, vom avea jucatori mai slabi, cel putin asa ar fi logic, dar putem transforma aceasta cadere libera intr-un lucru pozitiv, prin faptul ca echipele noastre vor trebui sa foloseasca jucatori din propria pepiniera, care au pretentii financiare mult mai mici, lucru care ar ajuta tinerii fotbalisti romani, acum marginalizati si lasati pe banca in favoarea unor straini cu valoare indoielnica, care vin in Liga 1, majoritatea, desigur ca nu toti, sa mimeze fotbalul!

Daca in trecut ajunsesem sa fim supranumiti brazilienii Europei, pentru talentul si abilitatea din teren a unor jucatori care au ajuns sa activeze la cluburi respectabile ale acestui continent, acum fotbalisti romani de acest gen sunt prea putini. Doar un Mutu sau un Chivu se ridica cu adevarat la valoarea lui Dan Petrescu, Gica Popescu, Hagi si multi altii, de acelasi calibru. 

Cu ce este mai slab Teixeira, de la Brasov, decat Paraschiv, de la Otelul sau Dica, de la Steaua? Cu absolut nimic, ba chiar portughezul pare un jucator mult mai abil decat celelalte doua jucatori, proveniti de la echipe "cu pretentii"; si asta cu toate ca Teixeira joaca la o formatie care, anul acesta, s-a luptat pentru evitarea retrogradarii.

Daca stam sa ne uitam la lotul celor patru retrogradate, putem alcatui o lista destul de lunga de jucatori (Ferfelea, Curelea, Balan, Onicas, etc.) care au cam aceeasi valoare in raport cu cei care activeaza la primele clasate. Acest fenomen, de nivelare in jos a cotei jucatorilor din campionatul romanesc, a dus la absenta unor rezultate notabile, in ultimele sezoane, pe plan extern, dar si la lipsa continuitatii  in randul echipelor cu pretentii, pe plan intern; in afara de doua-trei formatii, mereu altele, care, ori au noroc, ori ajutate simtitor de greseli de arbitraj, ajung pe podium la finalul sezonului, restul formatiilor oscileaza intre meciuri bune si partide slabe; aceasta lipsa a constantei dovedeste faptul ca o victorie categorica tine doar de forma de moment, si nu valoarea jucatorilor, coroborata, bineinteles cu o pregatire corespunzatoare. 

Asadar, dragi patroni de club, daca chiar vreti sa faceti ceva benefic pentru fotbalul romanesc, investiti in copii si juniori si aveti rabdare cu ei, dar si cu antrenorii. Decat sa luati jucatori liberi, "care joaca liber", dupa cum zicea unul dintre voi, mai bine invstiti banii in romani, care, cu siguranta, vor deveni mult mai valorosi decat un Rafael Bastos, un Candido Costa sau un  Nikola Ignjatijevic!

FC Porto-Braga 1-0

In cadrul finalei Europa League, Porto a intalnit conationala Braga, pe Aviva Stadium, din Dublin. Andre Villas-Boas a folosit formula obisnuita pentru echipa sa, anume 4-3-3, cu Helton- Sapunaru, Rolando, Otamendi, Pereira- Fernando, Moutinho, Guarin- Hulk, Varela, Falcao. Domingos Paciência a utilizat o asezare asemanatoare, cu Artur- Garcia, Rodrigues, Paulao, Silvio- Vandinho, Custodio, H. Viana- Alan, Paulo Cesar, Lima.

Desfasurarea meciului

Porto a fost echipa care a pus stapanire pe meci, inca din start, pe cand Braga s-a multumit sa se apere cu sapte jucatori si sa se dubleze totimpul, lasandu-i doar pe Alan, Lima si Cesar mai in fata, pentru eventuale contraatacuri rapide. Asadar, echipa lui Paciência nu a contat in atac, dar, ca pe intreg parcursul in aceasta competitie, a fost foare exacta in apare, cel putin pana in minutul 44, cand Rodrigues a facut o grava eroare, Guarin a interceptat si i-a centrat lui Falcao, care a lovit mingea perfect, cu capul, trimitand-o in vinclu. In afara faptului ca Hugo Viana si Silvio au luat cate un galben, nimic special nu s-a mai intamplat in priam parte. In schimb, in a doua, Braga a iesit la joc, fiind nevoita mai mult de rezultat. Paciência a depistat ce nu a mers la echipa sa si a mutat. Rodrigues, cel care gresise la gol, a fost inlocuit de Kaka, iar Hugo Viana, care a aratat o prea mare nervozitate, i-a lasat locul lui Mossoro, acesta din urma avand o mare sansa de gol, singur cu Helton, in chiar prima faza a reprizei secunde. In continuare, Braga a reusit sa creeze presiune la poarta adversa, dar nu a izbutit sa si marcheze. Meyong i-a luat locul lui Lima, la alb-rosii, iar Belluschi si James Rodrigues i-au inlocuit pe Guarin si Varela, schimbari post pe post, care nu au adus nimic nou, meciul terminandu-se 1-0 pentru Porto, care, astfel, mai castiga un trofeu european, dupa nici 7 ani, cand Mourinho a reusit dubla Cupa UEFA, Liga Campionilor.

Diferenta de valoare dintre cele doua echipe a fost si este prea mare, doar jocul slab facut de Porto, care a parut mult mai tematoare ca alte dati, a dus la un meci atat de echilibrat; echipa lui Villas-Boas a aratat ca nu stie verticaliza si ca se pierde in driblinguri si pase fanteziste, lucru care, daca il faci in Chamions League, nu esti iertat. Prin urmare, ei trebuie sa-si imbunatateasca procentajul atacuri/goluri, care nu este unul prea ridicat. De cealalta parte, Braga a avut o misiune aproape imposibila, in fata unor fotbalisti mult mai bine cotati, dar, cu toate acestea, nu s-a predat si doar o greseala personala a facut sa primeasca gol.

Otelul-Timisoara 2-1

Otelul Galati a primit vizita Timisoara, in ceea ce s-a numit finala campionatului; Munteanu a trimis in teren o echipa defensiva, cu o asezare 4-5-1: Grahovac- Rapa, Costin, Sarghi, Salageanu- Antal, Giurgiu, Filip, Bus, Viglianti- Paraschiv. Uhrin a folosit clasicul 4-4-2, cu Taborda- Luchin, Burca, Ghionea, Sepsi- Goga, Bourceanu, Alexa, Ignjatijevic- Zicu, Ricketts.

Desfasurea meciului

Inca din startul partidei, fanii galateni, veniti in numar mare, au aruncat confeti in teren, lucru care a dus la intreruperea, timp de doua minute, a meciului. Pe fondul unei ambiante electrizante, jucatorii celor doua echipe au recurs la multe faulturile, lucru ce a dus la fragmentarea jocului. In plus, Sepsi si Taborda s-au lovit cap in cap, portarul fiind schimbat de Pantilimon, in minutul 19, dar nu inainte ca, in urma unui corner, Antal sa-i inscrie portarului portughez. Pana la pauza nu s-a mai intamplat nimic notabil, asta si pentru ca jocul celor doua echipe a fost unul mai apropriat de ligile inferioare, nicidecum ale unor trupe care se bat la titlu si, implicit, la accederea  in Liga Campionilor.

Repriza a doua a fost mai animata, pentru ca Timisoara a intrat cu scopul clar de a intoarce rezultatul. Zicu a egalat repede (53'), dupa o faza asemanatoare reusitei gazdelor, iar apoi s-a aruncat in atac. Dorinel Munteanu a observat acest lucru si l-a inolocuit pe Paraschiv cu Pena (61'), un jucator mult mai mobil, bun pentru jocul de contraatac. Aceasta mutare a fost castigatoare, pentru ca, zece minute mai tarziu, Pena l-a executat cu capul pe Pantilimon, dupa un contraatac de manual; banatenii s-au pierdut si n-au mai putut face nimic, chiar daca Uhrin a introdus inca doi atacanti, in speranta unei egalari.

Un fotbal saracacios, o prima repriza slaba, cu multe duritati, in care diferenta a fost facuta doar de o greseala, o a doua parte mai animata, de faptul ca Timisoara s-a aruncat in atac. Concluzia? Avem un fotbal slab, fara individualitati, in care o echipa precum Otelul Galati a reusit sa puna mana pe jackpotul de 15 milioane de euro si, mai important, sa castige campionatul. Trupa lui Dorinel Munteanu si Marius Stan a dat o lectie "investitorilor" mioritici, de cum se construieste o echipa; nu este prima data cand se intampla asa ceva, pentru ca exista precedentul Urziceni, ceea ce trebuie sa le dea de gandit lui Becali &co.!

Universitatea Cluj-FC Rapid 1-2

In cadrul etapei a 33-a din Liga 1, s-a disputat partida dintre Universitatea Cluj si Rapid. Numeroasele absente, fie din cauza unor suspendari sau accidentari, i-a facut pe cei doi tehnicieni sa introduca urmatoarele garnituri: Matache- Ungurusan, Buhus, Munteanu, Bazzi- Nasser- Cojocnean, Pacurar, Cristea, V. Gheorghe, Mendy, repsectiv Coman- Vidanov, M. Antonio, Glauber, Ezequias- Lazar- Roman, Grigore, Frunza, Bozovic- Herea.

Desfasurarea meciului

Dupa cum vedem la niciuna dintre formatii nu s-a inceput cu atacant, ci s-a mers pe multi mijlocasi cu veleitati ofensive, care sa alterneze acolo in fata. Astfel, la Rapid au urcat in atac Herea, Frunza, Grigore sau Roman, iar la Universitatea, Cristea, Cojocnean, Pacurar sau surprinzatorul fundas stanga, reprofilat in mijlocas, Mendy.

Prin urmare, partida a inceput cu un joc de pase la ambele echipe, in asteptarea unei eventuale greseli, care a venit, in minutul 25, dupa eroarea defensivei clujene, caruia ia fost dejucat pasul la offside, de catre Herea, care, singrul cu Matache, a reusit o scarita de efect. In continuare, acelasi joc de pase, a adus, pe rand, ambele echipe in pozitii bune de finalizare, iar in urma unei asemenea ocazii, cuplul Frunza-Herea a declansat un contraatac scoala, primul dubland avantajul.

La pauza Ionut Badea a mutat ofensiv, prin introducerea lui Tony si Voican, in locul lui Gheorghe si Bazzi. Noua asezare a gazdelor a fost 4-4-2 clasic, cu Cojocnean, Nasser, Pacurar, Nasser, Cristea, mijlocasi, si cei doi noi intrati in atac, iar intentiile studentiilor de a reveni in joc le-au aratat din primele minute, doar ratarile monumentale facand scorul sa ramana acelasi. Asta nu pentru mult timp insa, caci Daci Coman l-a faultat in careu pe Cojocnean, iar Pacurar a transformat frumos, la vinclu (67'). Zece minute mai tarziu sutul violent a Printului a lovit bara, faza la care Coman s-a si accidentat, Straton luandu-i locul intre buturi. Dupa aceasta avalansa de ocazii, Rapid a reactionat bine, reusind sa tina de minge si sa arate ca este echipa mai experimentata. 

Daca pana in minutul 65 nu s-a aratat niciun avertisment, incepand cu faultul in careu a lui Dani Coman, arbitrul Tudor a scos de noua ori cartonasul galben (sapte pentru Rapid), lucru care arata intensitatea cu care s-a jucat finalul de partida. Putem spune ca Universitatea a incercat sa fie o echipa compacta, dar lentoarea fundasilor centrali a costat-o la ambele goluri primite; cu toate ca a pierdut, nu a fost echipa mai slaba, dar plusul de experienta al oaspetilor s-a vazut.

Fc Brasov-Steaua 1-1

Returul semifinalei Cupei Romaniei le-a readus fata in fata pe Brasov si Steaua. Conceicao a mizat pe un 4-1-4-1, cu Marc- Rusu- Majernik, Oros, Ionescu- Toloza- Viveiros, Ilyes, Chipciu- Teixeira, iar Olaroiu a introdus formula obisnuita, 4-2-3-1, cu Tatarusanu- Emeghara, Gardos, Geraldo, Latovlevici- Marinescu, Brandan- Nicolita, Dica, Tanase- Bilasco

Desfasurarea meciului

De la inceput si pana la ultimul fluier a arbitrului Balaj, o echipa a avut initiativa, iar aceea a fost Steaua. Aceasta a intrat foarte motivata, Olaroiu, se pare, reusind sa aduca acea rautate care lipsea in Ghencea. Brasovul, de cealalta parte, s-a aparat in speranta unui contraatac reusit, astfel ca nu a avut un varf autentic in teren, Teixeira fiind mai mult al patrulea mijlocas central, unul dintre acestia tot timpul urcand, pe rand, la pressing. Aceasta tactica "a la Mourinho" a dat roade, pentru ca in minutul 40, dupa o eroare copilareasca a lui Brandan, stegarii au primit un penalty, pe care capitanul Ilyes l-a transformat fara probleme. 

Se parea ca este inca un meci dintr-acelea in care trupa ros-albastra are initiativa, dar din cauza fragilitatii mentale nu reuseste sa castige sau chiar pierde, dar asta pana in minutul 86, cand Dica a reusit golul egalizator si a adus calificarea echipei sale; insa nu inainte ca antrenorii Stelei sa forteze, cu Radut, Szekely si Maicon, in locurile lui Marinescu, Tanase si Emeghara, schimbari care au adus acel plus, daca nu de calitate, macar de cantitate in atac.

Este de remarcat ca experienta lui Dica s-a vazut intr-un moment de cumpana, mai ales daca stam sa ne uitam ca Szekely avusese, cu doar cateva minute inainte, o ocazie asemanatoare, sutul lui fiind insa foarte slab, peste poarta cu mult. Cu toate ca Steaua s-a calificat in finala, trebuie schimbat sistemul de joc si mentalitatea, in special pentru sezonul viitor, caci doar un varf in teren este prea putin, de aici golurile rare si deseori norocoase.

Manchester United-Chelsea 2-1

Meciul care putea decide campioana in Anglia le-a adus fata in fata pe Manchester United si pe Chelsea, albastrii apropindu-se nesperat de locul intai, dupa ce la un moment dat fusesera la 15 puncte de lider. Atat Ferguson, cat si Ancelotti au folosit deja obisnuitele formule din acest final de sezon; 4-4-2, cu van der Saar- Fabio, Ferdinand, Vidic, O'Shea- Valencia, Carrick, Giggs, Park- Rooney, Hernandez, la gazde, si 4-3-3, cu Cech- Ivanovic, Luiz, Cole- Essien, Mikel, Lampard- Kalou, Drogba, Malouda, la oaspeti.

Desfasurarea meciului

 

Dupa cum vedem, ambii antrenori au folosit cate un jucator surpriza, in persoanele lui O'Shea, in locul lui Evra, si Kalou, in locul lui Torres sau Anelka, dar acest lucru nu a schimbat jocul celor doua echipe. Manchester United a dominat, mai ales in prima repriza, cand a marcat in secunda 36 si in minutul 24, prin Hernandez, respectiv Giggs, ca pana la pauza sa tina de rezultat, dar si de minge, pentru ca, dupa cum spune o veche vorba, in fotbal cea mai buna aparare este atacul.

Repriza a doua a adus schimbari. La pauza, Ferguson l-a inlocuit pe O'Shea cu Evans, probabil nemultumit de evolutia irlandezului, iar Ancelotti la schimbat pe David Luiz, care a gresit la primul gol, in plus avand si o evolutie sub asteptari, cu Alex si pe Mikel cu Ramires, pentru a da mai multa dinamica jocului, lucru obtinut, dar doar pe jumatate, pentru ca Chelsea a reusit sa marcheze golul de onoare si nimic mai mult, prin Lampard (68'),  venit neasteptat si, intr-o buna masura, nemeritat.

In rest, nu au fost mari faze de poarta sau faulturi dure, dar trebuie sa remarcam faptul ca Manchester United, fara sa aiba o echipa cu nume atat de grele precum are Chelsea, arata o pofta de joc incredibila si o siguranta, atat in aparare, cat si in atac, de speriat, la nivelul Barcelonei, dar cu un alt stil. In plus, Ferguson a reusit sa implementeze o specificitate formatiei sale, atat rezervelor, cat si titularilor.

Dupa cum spuneam intr-un articol precedent, diavolii rosii merita acest titlu, nu datorita spectaculozitatii echipei, ci datorita rigorii si oranduielii de care a dat dovada pe intreg parcursul sezonului!

Villareal-FC Porto 2-3

Returul semifinalei din Europa League, dintre Villareal si Porto, a pornit de la 5-1 pentru oaspeti, baietii lui Juan Carlos Garrido aflandu-se in fata unei misiuni imposibile. Totusi, acesta a sperat la calificare si astfel a jucat totul pe cartea atacului, trimitand in teren o echipa superofensiva, cu Lopez- Mario, Mussachio, Bruno, Capdevilla- Matilla, Cani, Cazorla- Nilmar, Rossi, Ruben. De partea cealalta, Villas Boas a trimis acelasi prim 11 ca si in tur, cu Helton- Sapunaru, Rolando, Otamendi, Pereira- Fernando, Guarin, Moutinho- Rodriguez, Falcao, Hulk.

Desfasurarea meciului

Submarinul galben a preluat initiativa din primul minut si a reusit sa marcheze rapid, in minutul 17, prin Cani. Presiune exercitata de acestia, la poarta lui Helton, a fost enorma, atacand furibund, cu toate liniile, dar Porto s-a aparat organizat si nu le-a lasat nicio sansa spaniolilor. In plus, in minutul 40, Hulk le-a naruit orice sperante gazdelor, dupa ce a marcat cu noroc, in urma sutului sau deviat in poarta.

In repriza a doua Villareal nu a mai avut energie sa atace cum a facut-o in prima parte, iar Porto a preluat fraiele jocului; a inscris prin Falcao, dupa o faza scoala de contraatac, 100% columbiana, in care Guarin a facut un-doi cu James Rodriguez, intrat in locul accidentatului Cristian Rodriguez, ca apoi mijlocasul sa-i paseze lui Falcao, aflat singur in careu. De frica repetarii umilintei din tur, Garrido a mutat defensiv, cu Marchena, Wakaso si Senna, in locul lui Cazorla, Matilla si Nilmar, iar plusul de experienta s-a vazut, poate neasteptat, in atac. Pe fondul relaxarii lui FC Porto, Capdevilla si Rossi au intors rezultatul (75, 80), iar Villareal a obtinut victoria, dar nu si calificarea.

Faptul ca antrenorul spaniol a riscat totul este de admirat, dar diferenta de valoare dintre cele doua echipe, coroborata cu faptul ca Porto este mai inchegata, a facut ca problema calificarii sa nu fie pusa inca din startul meciului, chiar daca Villareal a aratat o dorinta enorma si a marcat rapid. Insa trupa lui Villas Boas trece print-un moment foarte bun, care le-a dat incredere si i-a facut sa stie cum sa tina de minge si de rezultat.

Poate FC Porto sa treaca la urmatorul nivel?

Parcursul fara greseala in campionat, dar mai ales rezultatele foarte bune din ultima vreme, obtinute in Europa League, o aseaza pe Porto intre cele mai in forma echipe europene la ora actuala. Insa ce a dus la aceste rezultate fabuloase, din moment ce nucelul jucatorilor a ramas acelasi ca si anul trecut, cand acestia au terminat campionatul doar pe locul 3, la 8 puncte de Benfica? Sa fie tridentul ofensiv format din Hulk, Varela si Falcao elementul esential al revitalizarii echipei sau noul antrenor Andre Villas Boas? Oricare ar fi cheia succesului, traseul formatiei portugheze nu a trecut neobservat, daca stam sa ne gandim ca multe dintre marile cluburi ale Europei si-au exprimat deja dorinta de a cumpara jucatori de la Porto.

Andre Villas Boas- urmatorul Mourinho?

Tehnicianul in varsta de 33 de ani a avut de la cine sa invete, fiind cooptat la 16 ani de Bobby Robson in stafful tehnic al echipei FC Porto si, astfel, devenind un protejat al englezului; si asta dupa nici mai mult nici mai putin de o discutie in limba engleza intre cei doi in care Robson a fost impresionat de tanarul Villas Boas. In plus, portughezul a facut parte din echipa tehnica a celebrului Mourinho pe toata perioada in care acesta a antrenat la Porto, Chelsea si Internationale. Prin urmare, nu numai ca a stat cu cei mai buni, dar a si fost instruit de acestia. 

In privinta apropierii de Mourinho, asemanarea cu el este veridica, daca mai punem ca niciunul dintre cei doi nu au excelat in teren, Boas chiar mai putin decat The Special One, pentru ca acesta nici macar nu a fost jucator de fotbal.

In ceea ce priveste jocul lui FC Porto, de la numirea lui Boas dinamica echipei pare cu totul schimbata, chiar daca titularii, asezati in aceeasi formula 4-3-3, sunt aceeasi din sezonul trecut, doar ca li s-a implementat o alta mentalitate si mai multa libertate de miscare. Spun asta pentru ca echipa, in timpul meciurilor disputate, da senzatia ca nu respecta cerintele tactice, de multe ori fundasii urcand in atac sau jucatorii schimbandu-si pozitiile, dar de fapt aceste aspecte sunt lucrate atent la antrenamente, pentru a destabiliza adversarul; cam ce fac jucatorii Barcelonei, care, fiind intr-o continua miscare in teren, creeaza spatii in atac, dar nici nu neglijeaza apararea. Ceea ce a reusit tanarul tehnician este de laudat, atat din punct de vedere al jocului prestat de formatia sa, dar si pentru ca a reusit sa se impuna intr-un grup plin de sud-americani si portughezi, care se stie ca sunt greu de stapanit.

La ce sa ne asteptam de la FC Porto in sezonul viitor, in cazul in care isi pastreaza toate vedetele? Cu siguranta va fi o nuca tare in Champions League, chiar daca va avea sanse mici sa emita pretentii la castigarea trofeului. Insa mai mult decat atat, va fi foarte interesant de urmarit acest joc spectaculos, modern, placut ochiului, si foarte ofensiv, care, cu siguranta, se va imbunatati, pentru simplul fapt ca Villas Boas va avea toata vara la dispozitie sa lucreze cu elevii sai.

Andre Villas Boas- urmatorul mare antrenor al Europei