Fc Barcelona-Real Madrid 5-0

Dupa asa un rezultat comentarea punctuala a meciului este de prisos.

Cu ce pot interveni sunt cateva idei scoase din jocul fiecareia din echipe.

Fc Barcelona

• are un pressing foarte agresiv si dus foarte sus
• are o forta de joc incredibila, cu posesie mare a mingii
• pe faza de aparare nu isi asuma riscuri si duce mijlocasul defensiv intre fundasii centrali, astfel creeaza densitate 
• cei cinci jucatori din ofensiva se misca incontinuu, ca o morisca
• castiga mult pentru ca nu joaca cu un varf impins, astfel are un jucator in plus la mijloc, si, pe rand, cate un jucator urca pe acel post de varf pentru a prelua, deseori singur cu portarul
• sta cu cele doua extreme foarte aproape de tusa, iar dupa ce primesc mingea, intra mult in centru cu ea

Acesta este jocul tip al Barcei. Nu a si-a schimbat stilul special pentru acest meci

Real Madrid

• are un joc mult mai direct decat barcelona, care prefera sa paseze mult, dar nu a mers in seara asta
• jocul este static, doar Ronaldo cu Di Maria mai schimba partile; restul jucatorilor isi pastreaza postul si nu surprind cu nimic
• le lipseste playmaker-ul, omul cu ultima pasa, pe cand Barcelona are 2, anume Xavi si Iniesta
• joaca cu pase lungi pe varf si extreme
• fundasii laterali nu au strans ; deasemenea nici mijlocasii defensivi nu s-au retras cu Xavi si Iniesta. Asta a dus la dominarea numerica in atac a Barcelonei
• Benzema, Marcelo si Ozil nu au inteles ce inseamna cu adevarat un El Clasico

Acesta NU este un joc de referinta pentru Real. Sunt sigur ca in retur va fi altceva, deoarece Mourinho are timp sa imbunatateasca jocul echipei. Pe langa asta, se va juca pe Santiago Bernabeu.

El Clasico.

Se pare ca doua dueluri au captat cea mai mare atentie la Barcelona-Real Madrid : Guardiola vs. Mourinho si Messi vs. Ronaldo.

Argumentele "extraterestrilor" sunt stilul combinativ si unitatea grupului, pe cand argumentele "galacticilor"  sunt forta extraordinara de joc si faptul ca Mourinho stie sa pregateasca mai bine decat Guardiola un joc cu o asa mare incarcatura.

Dau ca pronostic un 1-1, dar vom vedea cine va avea castig de cauza, daca nu cumva cele doua se vor anula reciproc.

Dinamo- Fc Timisoara 0-0

In cadrul etapei a 17-a din Liga 1, s-a disputat meciul Dinamo-Timisoara. 

"Cainii" au inceput meciul cu o asezare 4-4-2, cu Dolha- Rubio, Grigore, Moti, Diabate- Torje, Kone, Munteanu, Alexe- Danciulescu si L. Ganea. Banatenii au folosit acelasi 4-4-2, cu Pantilimon- Luchin, Cisovsky, Burca, Sepsi- Helder, Alexa, Tames, Zicu- Goga si Nikolic.

Desfasurarea meciului

Partida a inceput cu un joc de tatonare, de ambele parti, cu multe pase inapoi si cu aglomerarea zonei unde se afla mingea. Au fost destule intrari dure, la limita regulamentului, dar arbitrul Robert Dumitru a preferat sa arbitreze liber, fara sa intervina prea mult cu cartonase.

Dinamo a incercat sa speculeze pe benzi, de unde Alexe si Torje au avut multe centrari, majoritatea de slaba calitate. Timisoara a jucat cu mingi lungi pe inaltul Nikolic, care a deviat la coechipieri. 

Ambele echipe, pe faza de aparare, au jucat 4-1-3-2, cu Kone, respectiv Alexa pe post de libero in fata apararii, cu scopul de a recupera mingi. Pe faza ofensiva, gazdele au variat zona in care au atacat, pe cand oaspetii au atacat preponderent pe partea stanga, unde Goga si Zicu au incercat mult, dar au reusit putin.

Repriza I s-a terminat sub semnul echilibrului, cu un joc aproape perfect al celor 2 mijlocasi defensivi, Kone si Alexa, care au recuperat foarte bine baloanele.

Mitanul secund s-a desfasurat la fel, cu Dinamo in atac mai mult, dar fara orizont, si cu Timisoara preferand sa faca un joc de asteptare, mizand pe o eventuala greseala a adversarului, care nu a mai venit. 

Dupa minutul 55 ambele echipe au facut cate 3 schimbari, dar jocul nu s-a schimbat: in minutul 57, Axente in locul lui Nikolic, in 58 M. Niculae in locul lui L. Ganea, in 65 Ad. Cristea in locul lui Danciulescu (din 4-4-2 s-a schimbat in 4-1-4-1), in 67 Bourceanu in locul lui Tames (mutare defensiva), in 72 Paun in locul lui Torje, iar in 76 Patras in locul lui Goga.

Singura mutare care ar fi putut schimba soarta meciului a fost intrarea lui Adrian Cristea, dar mijlocasul nu a intrat bine in meci, a pierdut multe mingi si a gresit majoritatea paselor.

Impresia lasata de cele 2 echipe a fost ca au abordat meciul mai mult sa nu piarda, asteptand o eventuala greseala care, dupa cum am precizat mai sus, nu a mai venit. La Timisoara este de inteles aceasta abordare, dar Dinamo ar fi trebuit sa vrea mai mult, pentru ca juca acasa si avea mare nevoie de puncte.

Liga 1 bate record dupa record.

In liga 1, de cand cu patronii de cluburi, s-au perindat zeci, chiar sute de antrenori in interval de cativa ani. Unii straini, alti romani, unii buni, altii slabi. Dar nu asta este important, ci important este ca la nivelul conducerii cluburilor a lipsit un element esential, acela fiind lipsa unei idei stabile, care sa nu se schimbe de la o zi la alta.

De multe ori patronii au zis una si au facut alta. Ultimul exemplu este ce s-a intamplat la CFR Cluj, care a spus clar ca Sorin Cartu va sta la echipa cel putin pana se termina campionatul, indiferent de rezultate. Acest caz este de actualitate, dar inaintea lor a fost Steaua, a fost Craiova si lista poate continua!

Patronii de club din Romania au impresia ca, daca un antrenor nu face performanta, nu sunt nevoiti sa le onoreze salariile. Sigur, poate acesti antrenori nu ar merita banii, dar cand ii angajezi si faci un contract cu ei iti asumi anumite riscuri, pe care trebuie sa le suporti, tu ca patron. Mai toti antrenorii au venit cu surle si trambite si au plecat pe usa din dos, amenintand cu judecata cluburile pentru simplul motiv ca nu si-au primit banii.

Statisticile arata ca Liga 1 este liga cu cei mai multi antrenori demisi in ultima vreme. Doar in acest tur de campionat au fost schimbati 16 antrenori si asta se vede in modul cum joaca echipele romanesti, in faptul ca nu au rezultate in Europa (doar cate o victorie pur intamplatoare sau o calificare cu mari emotii in fata unei echipe considerate mult inferioare- vezi cazul Steaua-Grasshoppers) si asta pentru ca un antrenor nu are cum sa-si impuna ideea de joc intr-un timp atat de scurt. 

Exemplul cel mai clar, ca daca ai angajat un antrenor, trebuie sa il pastrezi macar 2 ani este Unirea Urziceni. Acolo, jucatorii au avut timp sa se cunoasca, sub comanda unui singur antrenor, si rezultatele au venit dupa aproximativ 2 ani, timp in care Dan Petrescu a adus doar fotbalisti de care avea nevoie si a adoptat un stil de joc care se plia cel mai bine la calitatile lor. Sa ne amintim ca Unirea juca mult pe contre, prin jucatori de viteza gen Frunza, Onofras, Varga, Balan, care centrau pe varful Bilasco. Cand pierdeau mingea, se repliau foarte repede cu toata echipa, nelasand spatii adversarilor. Nu avea un joc placut ochiului, dar a avut rezultate si, pana la urma, doar asta conteaza.

Pana cand patronii nu vor intelege ca antrenorii nu se schimba in plin sezon, echipele lor nu vor performa pe plan european.

MM la Steaua.

Astazi MM Stoica a fost prezentat oficial in functia de Manager General al Stelei.

Este vazut ca un salvator al clubului, dar oare va putea el sa faca ce a mai facut o data? Este adevarat ca are multe argumente sa reuseasca ce nu au reusit altii si are o exerienta mult superioara celei care a avut-o cand a venit prima oara in Ghencea, dar si presiunea este inzecit mai mare.

Domnul Becali s-a obisnuit mai mult ca oricand sa aiba el ultimul cuvant, sa fie si patron, si manager, si antrenor,  si antrenor cu portarii, si cate si mai cate.
Acest lucru este cel mai mare impediment ca cineva, chiar daca acel cineva se numeste Mourinho,Wenger sau Ferguson, sa aiba sorti de izbanda la Steaua.

Piturca, acum mai putin de jumatate de an, a fost vazut la fel, un salvator, un mesia, dar cum o minune nu tine niciodata mai mult de trei zile a iesit pe poarta din dos cu buza umflata. Incepuse un proiect in urma caruia incepeau sa apare si rezultatele. A adus jucatori buni, capabili sa joace ce li se cere, cu foame de rezultate si, cel mai important, a impus ordinea fara de care nu se poate face perfomanta.

Asa ca vin cu doua intrebari simple: 

-poate Steaua, prin abilitatea lui MM, sa redevina ce a fost acum nu multi ani (chiar daca parca au trecut decenii, secole de atunci) : semifinalista de cupa UEFA si o nuca tare pentru orice echipa din strainatate?

-va avea rabdare domnul Becali ca echipa sa creasca si ii va da mana libera managerului general si antrenorului sa isi faca, pana la urma, meseria pentru care ii plateste?

Cum timpul rezolva toate problemele, nu putem decat sa traim si vom vedea!

Un nou start? Sau iluzii ?

Romania a sustinut un meci amical cu Italia, la Klagenfurt. A inceput intr-un sistem 4-4-1-1 pe faza defensiva si 4-2-3-1 sau 4-1-4-1 pe faza ofensiva, cu Pantilimon- Rapa, Tamas, Chivu, Rat- Torje, Ropotan, Florescu, Deac- Stancu- Marica.

Desfasurarea meciului

Am inceput neasteptat de bine, in fata unor jucatori valorosi, dar fara experienta internationala. Am jucat cu diagonale pe mijlocasii laterali si cu mingi lungi pe Marica si Stancu. Disponibilitatea la efort si la joc s-a materializat in minutul 35, prin golul lui Marica. Deac a centrat, a urmat o balbaiala in careu a fundasilor italieni, o deviere norocoasa catre Ciprian, care a indeplinit o simpla formalitate din 6 metri. Cu toate acestea nu pot sa nu remarc indolenta jucatorilor nostri din ofensiva. Am avut trei atacuri cu superioritate numerica si am dat cu piciorul cu prea mare usurinta la toate aceste ocazii. Aici imi pun o intrebare fireasca. Nu stim sau nu putem verticaliza? Parca ne este frica sa o "bagam in poarta". O mai veche meteahna a fotbalistului roman: Frica de a-si asuma resposabilitatea.

Prima repriza a fost mai mult una de tatonare, de experimentare, mai ales pentru Italia. Noi ne-am aparat bine si am mizat pe contraatac.

La pauza a intrat Tatarusanu in poarta, asa cum a promis selectionerul. La Squadra Azzura au intrat Pirlo, De Rossi si Gilardino si s-a vazut chiar de la prima atingere, cand atacantul Fiorentinei a fost blocat bine de portarul Stelei. Au mai urmat si alte schimbari, de-o parte si de celalta, dar post pe post. Singura mutare care merita amintita este cea a lui Quagliarella, pentru ca a marcat golul egalizator, in minutul 82, dupa o balbaiala in careu. Golul a venit in urma unui corner executat de Pirlo la prima bara.

Italia a condus ostilitatile pe teren, noi ne-am aparat organizat si am mizat tot pe contraatac, ca si in prima repriza.

Stancu, noul numar 10 al nationalei?

Prin numar 10 inteleg un lider, un jucator care sa traga echipa dupa el, asa cum au fost de-alungul timpului Radu Nunweiller, Nicolae Dobrin, Ladislau Boloni, Gheorghe Hagi. 

"Motanul" promite, are calitati, are toate premisele, dar pana sa devina o certitudine mai are nevoie de timp si de jocuri alaturi de "fotbalisti adevarati", care sa il ajute sa creasca in valoare. Un transfer "afara" nu i-ar strica.

O mai mare promisiune o vad in cei doi mijlocasi laterali: Torje si Deac. Au viteza, tehnica, tupeu, sunt tineri si de viitor. Ar trebui speculat mai mult jocul pe benzi.

Selectionerul trebuie sa lucreze la mentinerea concentrarii in ultimele 10-15 minute si la  abordarea mult mai serioasa a fazelor fixe, defensive si ofensive.

Per total se poate spune ca echipa creste si ca s-a vazut un plus de atitudine in acest meci.

Debut greoi

In cadrul etapei a 15-a a Ligii 1, s-a disputat meciul U Cluj-Pandurii, incheiat 1-1, in care Niculescu a debutat ca antrenor principal.

Universitatea a inceput partida intr-un sistem 4-2-3-1, cu Hutan in poarta si Ungurusan, Szilagyi, Cvirik, Izvoranu- Reinaldo, Bostina, Delgado, Gheorghe, Pit- Lemnaru. Echipa oaspete i-a aliniat, intr-un sistem 4-1-4-1, pe Mingote in poarta si Grecu, Chiriches, Maksumic, Matei - Pintili - Vranjes, Orac, Voiculet, Bacila- Stromajer in teren.

Desfasurarea meciului

Pandurii au inceput meciul in forta cu mingi lungi pe Stromajer, pus varf impins, si diagonale pe cele doua extreme (Vranjes si Bacila). Tactica aceasta a dat roade si echipa vizitatoare a marcat in minutul 7. Stromajer a preluat in careu, s-a intors si a sutat cu sete in vinclu, fara nicio sansa pentru Hutan.

Universitatea a incercat mai mult pe benzi. Lucrul acesta a fost speculat de echipa gorjeana, mai ales pe partea stanga a atacului lor, unde Delgado a fost surprins de multe ori in fata mingii, pe faza de aparare; distanta dintre el si Ungurusan fiind prea mare, s-a creat un spatiu exploatat cu succes de Vranjes si Stromajer.

In repriza I niciuna dintre echipa nu si-a asumat riscuri. Au stat la cutie si au practicat un joc de asteptare, cu un plus pentru Pandurii, care s-a si materializat pe tabela.

Niculescu a schimbat la pauza. L-a bagat pe Noe Acosta in locul lui Gheorghe si din 4-2-3-1 a facut 4-1-3-1-1. Reinaldo a ramas singurul mijlocas defensiv, la mijloc au jucat Acosta, Bostina si Delgado si in spatele varfului impins, Lemnaru, a fost Pit. Acesta ar fi trebuit sa aiba un rol de volante, dar nu a reusit pentru ca pare sa fie in urma cu pregatirea fizica si nici nu dispune de bagajul tehnic necesar postului. 

Pandurii au preferat sa se apere si sa iasa pe contraatac. 

In minutul 66 a intrat Buhus in locul lui Delgado. Acesta a jucat fundas dreapta, iar Ungurusan a fost urcat mijlocas dreapta. A fost o schimbare inspirata pentra ca doua minute mai tarziu Ungurusan a intrat in centru cu mingea si i-a pasat lui Bostina, care a inscris din 8 metri. 

In minutul 73 Grigoras muta si el. Dubla schimbare in care au iesit Maksumic si Vranjes, au intrat Nistor si Nasser. Inlocuirile au ajutat la revigorarea Pandurilor, care au urcat mai mult in atac si au obtinut un penalty, dat usor de arbitrul Istvan Kovacs. Hutan a aparat, spre bucuria suporterilor universitari, care au cantat si si-au incurajat echipa tot meciul.

Dupa ratarea penalty-ului, Pandurii au presat, iar U a jucat cu mingi lungi pe Lemnaru. Acesta a fost surprins de foarte multe ori in offside, deoarece nu s-a retras la timp in linie cu fundasii centrali.

In minutul 86 a intrat Voican in locul lui Pit, iar in minutul 92 a intrat Cardoso in locul lui Bacila. Ambele schimbari au fost post pe post.

A fost un meci in care s-a jucat greoi, cu un plus pentru Pandurii, care manifesta coeziunea unui grup ce joaca de mult timp impreuna. Rezultatul este echitabil pentru ca niciuna dintre echipe nu a jucat intr-atat de bine incat sa putem spune ca merita victoria.

U Cluj-Pandurii

Duminica, in jurul amiezii, voi analiza meciul U Cluj-Pandurii, din cadrul etapei a 15-a Ligii 1. Analiza tactica va utiliza informatii culese direct de pe stadionul Unirea din Alba Iulia, unde Claudiu Niculescu isi face debutul ca antrenor pe banca tehnica a Universitatii.

Rapid-Steaua 0-0

In cadrul etapei a 14-a din Liga 1, s-a disputat meciul Rapid-Steaua, pe stadionul Giulesti.

Rapidul a inceput meciul intr-un sistem 4-4-1-1 cu Bornescu revenit intre buturi (dupa o usoara accidentare a lui Dani Coman), C. Costa, M. Constantin, M. Antonio, Bozovic pe linia de fund, Roman, Lazar, Grigore, Frunza la mijloc, Spadacio (pe postul pe care s-a consacrat la formatia de sub podul Grant acum 2 sezoane, cand a devenit si golgheterul echipei)  in spatele varfului impins- Cassio. 

Steaua i-a aliniat pe Tatarusanu in poarta, Martinovic, Gardos, Geraldo, Latovlevici in spate, Ricardo, Bicfalvi, Szekely, Tanase la mijloc si Stancu in spatele lui Surdu, revenindu-se la obisnuitul sistem 4-2-3-1.

Atmosfera a fost una linistita, pentru un derby. Doar suporterii rapidului s-au auzit, care au venit in numar mare la stadion.

Desfasurarea meciului

Cele 2 reprize au fost total diferite, de aceea le voi analiza separat:

Repriza I

Sumudica a mizat pe mingi lungi pe Cassio (rol de pivot) si devieri ale acestuia la coechipieri si a incercat sa surprinda prin urcarile mijlocasilor laterali si intrarea lor in centru. Insa finalizarile au lipsit (doar 2 ocazii a avut Rapidul) din cauza ca Spadacio nu s-a simtit bine in rolul de servant.

Lacatus a incercat sa fragmenteze jocul prin faulturile dure ale lui Ricardo si Bicfalvi la mijlocul terenului (ca dovada in min 15 Ricardo a luat galben). Steaua a facut un joc de asteptare si a mizat pe viteza lui Surdu in atac, care a incercat sa isi creeze spatii. 

In minutul 44, Kapetanos a intrat in locul lui Szekely (accidentat), Lacatus l-a mutat pe Surdu in banda dreapta si a jucat cu varf impins. Asa ar fi fost mai bine sa si inceapa meciul, cu pivotul care sa devieze baloanele si sa creeze spatii pe benzi, pentru ca Steaua da randament mai bun in sistemul acesta de joc.

Raportul faulturilor a fost 12-8 pentru Steaua. Raportul ocazilor 2-0 pentru Rapid. Raportul cornerelor 1-0 pentru Rapid.

Repriza II

Antrenorul giulestean a raspuns imediat prin introducerea, la pauza, a lui Herea in locul lui Lazar. A pastrat sistemul 4-4-1-1 (dar un pic mai ofensiv). L-a mutat pe Spadacio mijlocas central si l-a urcat pe Herea in locul lui. Asadar, s-au creeat spatii de ambele parti si s-a deschis jocul.
Steaua si-a schimbat atitudinea, a urcat mai mult, mai des si cu mai multi oameni in atac. Din pacate pentru ei, la fel de haotic ca si in celelalte meciuri, fara o idee clara de joc. Ocaziile mari ale Stelei au fost mai degraba rod al intamplarii, si nu rezultatul unei munci de echipa.
S-au mai facut 3 modificari, dar post pe post, ideea de joc ramanand aceeasi (Sburlea in locul lui Cassio- min 62; Brandan in locul lui Tanase- min 68; Cesinha in locul lui Frunza- min 80), pentru a revigora echipele.

Raportul faulturilor a fost 6-4 pentru Steaua. Raportul ocazilor 3-2 pentru Rapid. Raportul cornerelor 6-2 pentru Steaua.

S-a jucat mai mult la intamplare, fara o idee clara de joc la nici o echipa, cum am scris mai sus, cu multe pase gresite si faze terminate inainte de a incepe. Este greu sa faci un joc bun si sa iti creezi ocazii cand gresesti prima pasa din constructia atacului (voi reveni la aceasta idee intr-un alt articol) .

Duelurile cheie ale meciului
-cei trei mijlocasi centrali ai fiecarei echipe, care au inchis bine jocul;
-cuplul de fundasi centrali Gardos-Geraldo, de o parte, si M. Constantin- M. Antonio, de cealalta parte, si-au facut treaba bine si nu au lasat atacantilor nici o sansa;
-benzile au jucat haotic, anulandu-se una pe cealalta;


Este un rezultat echitabil pentru ca niciuna dintre echipe nu si-a asumat riscuri, nu a presat. Fiecare dintre cei doi antrenori a avut ca scop principal sa nu ia gol, deci sa nu piarda si a sperat la o rezolvare individuala a vreunui jucator gen Stancu, Cassio, Tanase, Frunza, care nu a mai venit.

Victoria modulului clasic.

Aseara, dupa 26 de meciuri fara victorie in cupele europene, Steaua i-a invins pe cei de la Utrecht cu scorul de 3-1. Lacatus a folosit pentru prima oara in acest sezon un 4-4-2 clasic. Stancu a fost eroul, insa cheia meciului a oferit-o Nicolita.

Steaua a inceput meciul cu Tatarusanu in poarta, Martinovic, Gardos, Geraldo si Latovlevici pe linia de fund, Nicolita, Ricardo, Apostol si Tanase in linia mediana si cuplul ofensiv format din Stancu-Surdu.

Defensiva: a facut un meci bun, cu mici derapaje in fata lui Mertens, in special. Desi a inceput prost, Martinovic si-a revenit mai ales datorita dublajului care a inceput sa functioneze in zona sa.

Mijlocul: in centru a facut un meci bun, pe faza defensiva, dar pe faza ofensiva a fost inexistent;, In afara unor  pase lungi si a unor suturi (2 la numar, niciunul cadrat), axul median s-a multumit cu rolul de  moara a atacurilor adverse. Depasiti adeseori tehnic, cei doi inchizatori au incercat doar sa minimizeze impactul posesiei olandeze. Flancul drept a avut un rol decisiv in obtinerea rezultatului, speculand cu succes spatiile libere din flancul stang al lui Utrecht. Probabil mustruluit pentru greselile din meciurile anterioare, Latovlevic s-a abtinut sa urce la fel de frecvent, motiv pentru care Tanase a fost lasat sa rezolve singur faza de atac.Prinzand si o zi proasta, Tanase a fost marginalizat si a reusit destul de putine actiuni utile.

Atacul: mediocru- Surdu s-a agitat mult, dar se observa limitele de exprimare din jocul sau; de cealalta parte, sclipirile lui Bogdan Stancu, care a ramas destul de mult dator in prima repriza, au rezolvat meciul. Desi au marcat de trei ori, se poate spune ca stelistii au avut noroc la toate cele trei goluri, in care hazardul a avut o contributie decisiva.

De ce s-a folosit 4-4-2?

-pentru ca nu a existat niciun varf impins cu drept de joc pentru acest meci, asadar sistemul  a trebuit schimbat . Lacatus s-a bizuit mult pe intuitia lui Stancu si pe capacitatea de efort al lui Surdu.

-Steaua a abordat meciul cu un stil combinativ, nu cu mingi lungi pe pivot. Mai aproape de traditia "vitezistilor" din anii '80, acest joc a surprins adesea defensiva batava, lasata sa se descurce in numeroase situatii de unu la unu. Aici, superioritatea tehnica a romanilor a basculat rezultatul in favoarea romanilor.

-in special pentru ca trebuia sa castige acest meci, deci sa joace ofensiv. Cu doi oameni  rapizi infipti intre fundasii centrali greoi ai olandezilor, Lacatus a mizat pe jocul rapid de pase si pe rasturnarile de situatie venite de pe flancuri. A rezultat un joc desfasurat preponderent pe benzi, cu multe faze fixe si un numar impresionant de cornere (spre deosebire de meciul Stelei de la Bistrita, unde in toata repriza a doua, Steaua nu a avut niciun corner).

Unde s-a castigat meciul?

Pe banda dreapta, unde Nicolita s-a inteles bine cu Martinovic. Urcat des in atac, fundasul sarb a speculat spatiul gol din spatele mijlocasului stanga olandez, Mertens, inferior fizic si preocupat mai ales de faza de atac. Lasat singur intre cei doi si preocupat sa-l blocheze pe Nicolita, acesta lipit fiind de tusa, Nesu a creat un gol intre el si fundasul central stanga olandez, pe unde au patruns varfurile steliste. Exact din acel loc a expediat in secunda 20 Surdu primul sut la poarta si tot de acolo a centrat Nicolita la golul 3.

14-Martinovic

16-Nicolita

21-Ricardo

3-Nesu

11-Mertens

Stancu- omul meciului

Inca o data "Motanul" a castigat meciul aproape de unul singur.

Plusuri: Gardos (meci bun fara greseli mari), Nicolita (a alergat mult, a facut ambele faze si a centrat la golul 3), Stancu (comentariile sunt de prisos). In general, Steaua a aratat o imensa disponibilitate de efort. mai mult, a reusit sa pastreze rezultatul pozitiv pana la finalul meciului, lucru altfel ratat si la Liverpool, si cu Napoli.

Minusuri: Apostol (meci slab facut de mijlocasul venit de la Unirea), Tanase (chiar daca a avut un assist la golul 2, nu a aratat mai nimic). Desi dornica de victorie, Steaua nu a aratat ca o echipa cu un stil coerent, care merge pe drumul ei. E o victorie importanta, dar ea nu garanteaza ca in Ghencea s-a nascut o idee clara de joc.

In grupa Stelei, Liverpool este aproape calificata, iar lupta pentru locul 2 se da intre Napoli si Steaua. Echipa din capitala s-ar putea califica si cu 2 egaluri.

Iluziile continua in Ghencea, dupa inca un meci mediocru, salvat de Stancu si Tatarusanu.

Rezumat Video Steaua- Utrecht