Meniu

vineri, 30 septembrie 2011

Seara Europa League

Etapa a doua din Europa League a adus-o pe Steaua faţă în faţă cu AEK Larnaca,  o echipă cipriotă cu management olandez. Începutul ne-a aparţinut, dar am ratat, ca apoi meciul să se niveleze. Ciprioţii au prins curaj şi erau să dea lovitura pe finalul primului mitan. După pauză am cedat şi mai mult iniţiativa, aşa că am primit gol, la prima fază de atac a lor. Mrdakovic, un atacant masiv, de careu, exact ce lipseşte Stelei, nu a ratat în careu, lucru pe care nu-l putem spune despre elevii lui Ronny Levy. Era minutul 60 şi lucrurile nu arătau bine pentru roş-albaştri, dar recuperarea lui Bourceanu şi cursa lui Mihai Costea au adus egalarea, după doar 5 minute, oarecum nesperat, după cursul jocului. Până la final Brandan a fost eliminat, pentru două faulturi de cartonaş galben, aşa că mai mult ne-am apărat. Ciprioţii au trecut pe lângă reuşita victoriei şi putem spune că suntem mulţumiţi cu acest egal, în ciuda declaraţiilor războinice dinaintea partidei. Steaua nu are limpezime în joc, încearcă, atacă, dar deseori este surprinsă cu pream ulţi jucători în faţă. Aşa s-a întâmplat la faza golului primit, dar şi la alte ocazii ale trupei antrenate de Tom Caanen.

Tot ieri Rapidul a întâlnit, pe Naţional Arena, un PSV într-o vizibilă scădere faţă de anii antteriori, dar, totuşi, încă cu nişte jucători de valoare, care pot ajunge viitoare staruri. Trupa lui Răzvan Lucescu pornea cu şanse bune să scoată minim un egal şi nu şi.a dezamăgit fanii, cel puţin în prima repriză. Au început bine, cu multe mingi recuperate, cu o apărare care a stat sus şi cu un joc deschis. Chiar am reuşit să deschidem scorul, prin Dan Alexa, după un corner şi o deviere a lui Pancu, care a ajuns la ex-timişorean. Apoi ne-am retras, dar nu cu toată echipa, ci mai degrabă am cedat iniţiativa şi am aşteptat eventuale contraatacuri, ca dovadă că Pancu, Deac şi Roman au rămas destul de sus. Lipsa de experienţă, totuşi, a dus la egalarea lui Bouma. Fundaşul a marcat cu capul, după o fază fixă, într-una din ultimele faze ale primei reprize. A urmat o a doua parte condusă de olandezi, dar care au dat impresia că nu-şi vor asuma niciun risc şi că egalul le este bun. Nu a fost aşa, pentru că Toivonen a marcat, în chiar ultimele minute ale meciului, iar şirul fără înfrângere a Rapidului, pe teren prorpiu, în Europa, se năruia. Tipic românesc, sau nu?, a urmat şi golul de 3-1, datorită căderii psihice a giuleştenilor. Una peste altă, însă, au făcut un meci bun, dar plusul de valoare şi clarviziune al olandezilor le-a adus o victorie in extremis. 

Dacă etapa trecută Vaslui a scos un egal uimitor pe terenul lui Lazio, acum dorea victoria. Era gazdă contra celui mai facil adversar al grupei, FC Zurich. Un start bun, dar tipic echipei lui Hizo, cu un joc frumos, de pase, dar fără a reuşi vreun gol. De cealaltă parte, o echipă extrem de tânără, dar decisă să nu piardă, a deschis scorul. La pauză era 0-1, dar Vasluiul nu a cedat şi a obţinut penalty plus eliminare, transformat de Wesley. Meciul lua o altă turnură pentru că moldovenii aveau un om în plus şi 30 de minute să ia toate cele trei puncte. Aceştia s-au aruncat în atac, iar Mike Temwanjera a reuşit să marcheze, dar, şi aici, lipsa de experienţă şi, poate, neşansa au dus la egalare, iar scenariul de pe Olimpico s-a repetat întocmai. Cu toate că am scăpat printre degete o victorie care, la un moment dat părea departe, dar apoi s-a apropiat brusc, Vasluiului trebuie să-i dăm credit. Cu un joc entuziasmant, de calitate, se poate oricând să baţi echipe mai bune decât tine, dar aici trebuie să intervină Hizo, care trebuie neapărat să gândescă un pic mai mult tactic următoarele partide.

De spus nu sunt multe, decât că toate cele trei echipe au şanse reale să treacă de grupe şi să joace în primăvara europeană. Rămâne de văzut cine va reuşi acest lucru!

miercuri, 28 septembrie 2011

CSKA Moskova-Internazionale 2-3

Etapa a doua a fazei grupelor Champions League a adus faţă în faţă două echipe rănite, aflate într-o lipsă evidentă de formă, atât pe plan intern, cât şi extern. Moscoviţii au abordat partida într-un sistem 4-2-4, cu Gabulev- Nababkin, Berezutsky, Ignashevich, Berezutsky- Mamaev, Aldonin- Oliseh, Dzagoev, Doumbia, Vagner Love. Internazionale, cu al lor nou antrenor Claudio Ranieri, a jucat un 4-3-1-2, cu Cesar- Nagatomo, Samuel, Lucio, Chivu- Cambiasso, Zanetti, Alvarez- Obi- Milito, Pazzini, perfect pentru jocul de contraatac, atât din punct de vedere al juătorilor aleşi, cât şi al aşezării lor în teren.

Desfăşurarea meciului

CSKA a început în forţă, atacând cu cei patru jucători de atac. Aceşia şi-au schimbat poziţiile între ei, pentru a surprinde apărarea adversă. Echipa care a deschis scorul, însă, a fost Internazionale, contrar cursului jocului. O greşeală a portarului, care a respins greşit o lovitură de colţ, a adus mingea la Lucio, care a marcat cu poarta goală. Ruşii nu s-au abătut de la planul tactic şi au continuat să construiască cu un joc pase elaborat, dar nu au reuşit să penetreze defensiva italiană, foarte organizată. Inter a avut chiar o ocazie mare, pe contraatac, iar apoi a reuşit să-şi majoreze avantajul. În faţa unei defensive visătoare, Pazzini a marcat golul de 2-0, după o incursiune excelentă a lui Nagatomo, pe partea dreaptă. Nici de această dată CSKA nu s-a lăsat şi a reuşit să reducă din diferenţă, în ultima fază a primei reprize, prin Dzagoev.

Partea a doua a continuat în aceeaşi manieră, cu un CSKA care a ratat ocazii bune şi cu un Inter care s-a apărat pe două linii, singurii jucători mai avansaţi fiind cei doi atacanţi. Zarate l-a înlocuit pe Pazzini, accidentat, în debutul mitanului, mutare care a avut un rol important în deznodământul partidei. Tosic i-a luat locul lui Mamaev, sistemul moscovit schimbându-se în 4-1-5, cu un singur mijlocaş defensiv, în persoana lui Aldonin. După această scimbare a venit şi golul egalizator, prin Vagner Love, în minutul 77', însă Zarate nu a fost de acord şi a marcat un minut mai târziu, la una dintre singurele faze de atac ale oaspeţilor. Până la final Internazionale s-a apărat, în faţa unei echipe cazută din punct de vedere psihic.

CSKA a fost echipa mai prezentă în atac, mai periculoasă şi mai dornică să joace fotbal, dar lipsa de experienţă şi apărarea visătoare i-a adus înfrângerea. Cu toate că a reuşit să revină de la 2-0, nu a fost capabilă să calmeze jocul şi să ţină de rezultat, în mare parte din cauza unei defensive slabe, acesta fiind şi punctul nevralgic al trupei lui Leonid Slutsky. De cealaltă parte, Internazionale a jucat pragmatic, a stat mult în apărare şi a reuşit să câştige, în ciuda multiplelor indisponibilităţi, printre care îi putem aminti pe Wesley Sneijder sau Maicon.

duminică, 25 septembrie 2011

Universitatea Cluj-Ceahlăul 1-0

În cadrul etapei a 8-a din Liga 1, şepcile roşii au primit vizita nemţenilor, într-un meci ce se anunţa extrem de dificil. Ionuţ Badea a revenit la sistemul 4-3-3, cu Matache- Achim, Szukala, Abrudan, Mendy- Boştină, Marinescu, Păcurar- Cojocnean, Niculescu, Adrian Cristea. Costel Enache a abordat partida defensiv, întrun 4-1-4-1, cu Villadsen- Dumitraş, Forminte, Cazan, Barna- Monroy- Cebotaru, Garcia, Achim, Stana- Gafiţa.

Desfăşurarea meciului

Încă din start clujenii s-au instalat în atac, dar au dat peste o echipă foarte bine organizată, care a venit să se apere cu toată echipa şi să dea lovitura pe contraatac. Totuşi, Universitatea a trecut pe lângă gol, la ocazia lui Achim, ca apoi Gafiţa să reia periculos spre poartă.Apoi Boştină l-a găsit cu o diagonală genială, de 30 metri, pe Cojocnean, care a marcat cu o execuţie pretenţioasă, la colţul lung. Acesta a şutat din prima, din voleu, iar mingea a lovit întâi bara, ca apoi să intre în poartă. Până la pauză nu s-a mai întâmplat nimic notabil, pe fondul unui joc de posesie al gazdelor, care nu au dorit să-şi asume niciun risc, fiind păţiţi în ultimele etape.

După pauză, nemţenii au intrat foarte decişi în teren şi, pe fondul cedării iniţiativei din partea gazdelor, au căutat egalarea. Aceştia au urcat în atac cu mai mulţi oameni şi s-au descoperit în apărare, dar Cojocnean a ratat de puţin golul doi, după un contraatac rapid. Meciul a continuat să se joace pe contre, iar ocaziile la cele două porţii s-au înmulţit. Grozav l-a schimbat pe Cojocnean (60'), Bazzi pe Boştină (66'), Machado pe Niculescu (76') şi Constantinescu pe Gafiţa (62'), atacantul moldovenilor părând obosit. Odată cu aceste mutări, partida a mai pierdut din ritm, datorită faptului că Universitatea a jucat la trecerea timpului, dar şi pentru că Ceahlăul a părut că nu are forţa necesară să puncteze. În ultimele minute, Machado a luat roşu direct, la o presupusă lovire a unui fundaş advers, ca apoi oaspeţii să treacă de puţin pe lângă egalare.

Clujenii reuşesc victoria, după două partide în care au luat gol pe final, în ciuda uneu prestaţii mediocre, în urma căreia n-au convins că sunt echipa mai bună. Aceştia au aceleaşi probleme, la finalizare şi la atitudinea unor jucători, care opresc motoarele în ultimele minute. Ceahlăul a arătat ca o echipă pusă bine în teren, dar lipsa unor jucători de valoare i-a dus la înfrângere.

Rapid-CFR 1-1

În etapa a 8-a a Ligii 1, Rapid a primit vizita celor de la CFR, în primul meci jucat pe Giuleşti în acest sezon. Lucescu, în continuare suspendat, a folosit 4-3-3, cu Coman- Rui Duarte, Burcă, M. Antonio, Ezequias- Grigore, Teixeira, Apostol- Deac, Roman, Pancu. Jorge Costa a schimbat sistemul faţă de meciul trecut, recurgând la un 4-2-3-1, cu Beto- Panin, Cadu, Diogo, Camora- Peralta, Renan- Sougou, Bastos, Ronny- Weldon.

Desfăşurarea meciului

Cu doi mari absenţi, în persoanele lui Herea şi Alexa, Rapidul a început partida greoi, iar doar bara a salvat-o, în minutul 14, la lovitura de cap a lui Sougou. Totuşi, gazdele au reuşit să punteze, două minute mai târziu, prin Roman, după o greşeală colectivă, în careu, a fundaşilor clujeni. Prima repriză a fost dominată tactic de bucureşteni, care au ştiut cum să-i blocheze pe rapizii atacanţi ai CFR-ului. În plus, Lucescu a profitat de calităţile jucătorilor lui, care sunt tehnica bună şi, prin aceasta, jocul de pase scurte, cu care au pus stăpânire pe meci.

Partea secundă a început invers, adică cu un gol marcat în primul sfert de oră, dar de data aceasta al oaspeţilor. Weldon a făcut un un-doi cu Sougou, a preluat în careu şi l-a executat pe Dani Coman, cu un şut din întoarcere, foarte bine plasat. După aceea meciul a pierdut din ritm, da nu şi din intensitate, cele două echipe fiind mulţumite cu rezultatul, datorită faptului că au conştientizat că orice acţiune ofensivă colectivă ar putea duce la un gol primit, pe contraatac. Mureşan şi De Zerbi i-au schimbat pe Bastos şi Ronny, sistemul CFR-ului devenind un 4-1-4-1, mai defensiv decât cum au început. La Rapid Sburlea i-a luat locul lui Roman, Pancu fiind repoziţionat pe bandă.

Rezultatul final este cel de 1-1, echitabil, după cursul jocului, chiar dacă Rapidul putea scăpa în câştigătoare, în ultimele minute, atunci când Grigore nu a concretizat o bună şansă de gol. Două echipe bune, foarte motivate, una cu un joc de pase mai elaborat, Rapidul, iar cealaltă cu un joc de forţă, pe viteză, cu minig lungi pe atacanţi, de mare valoare.

marți, 20 septembrie 2011

CFR-Vaslui 2-0, furt pe faţă!

Etapa a 7-a a ligii 1 a adus o serie de partide tari, considerate derby-uri, printre care se numără şi acest meci. CFR a început cu un 4-3-3 extrem de ofensiv, fără vreun mijlocaş defensiv de meserie. Alegerile lui Jorge Costa au fost Beto- Panin, Cadu, N, Diogo, Camora- Bastos, Renan, Celestino- Sougou, Weldon, Ronny. Viorel Hizo a mizat pe acelaşi prin 11 ca şi în meciul cu Lazio, respectiv cu Cernauskas- Milanov, Farkas, Balaur, Milisavjevic- Zmeu, Pavlovic- Wesley, Adailton, Sânmărtean- Temwanjera, într-un 4-2-3-1, menit să-i pună în valoare pe cei trei din spatele vârfului împins.

Desfăşurarea meciului

CFR-iştii au început în forţă, cu multe centrări, dar majoritatea greşite. Au făcut un pressing avansat şi au recurs la multe durităţi. Vasluiui a ales să atace cu cei patru din faţă, care au încercat şuturile de la distanţă, restul jucătorilor fiind menţinuţi destul de jos, pentru a nu fi surprinşi de viteza superioară a adversarilor. În minutul 22, Beto a fost înclocuit cu Mincă, întrucât portughezul s-a accidentat după o ciocnire cu Wesley. Nici brazilianul nu a ieşit mai bine, pentru că şi-a spart capul, dar a ales să continue partida. Până la pauză nu s-a întâmplat nimic notabil, datorită multelor inexactităţi din jocul celor două echipe. 

În mitanul secund, tensiunea, şi aşa mare, a crescut. Viorel Hizo a fost trimis la vestiare, în urma prostestelor, de altfel fireşti, la adresa arbitrului, care a arbitrat total în defavoarea moldovenilor. Acesta a anulat un gol valabil a lui Wesley, pe motiv de offside, şi a fluierat invers faţă de cum trebuia câteva faze, care l-au exasperat pe antrenorul român. Putem spune că Augustus Constantin, după pauză, a transformat şi mai mult meciul într-o afacere personală, iar faptul că a acordat penalty la simularea din careu a lui Sougou (68'), face cât se poate de evident acest fapt.

Penaltyul a fost transformat cu calm de Cadu, iar apoi, două minute mai târziu, cu un Vaslui năucit de ce i se întâmplat, Weldon a majorat diferenţa, după o fază fixă, printr-o lovitură de cap precisă. Adailton a lovit bara, ca apoi Wesley să rateze şi el, iar meciul s-a terminat 2-0 pentru CFR. Vaslui a primit 8 cartonaşe galbene, faţă de doar patru ale gazdelor, ultimele două fiind acordate în minutele de final, pentru a se mai echilibra balanţa.

FCM Târgu Mureş-Universitatea Cluj 1-1

În cadrul etapei a 7-a din Liga 1, Neluţu Sabău a dat piept cu fosta sa echipă, Universitatea Cluj. Acesta a folosit un sistem 4-5-1, cu Albuţ- Vagner, Ghionea, Matei, Gugu- Mohamed, Issa Ba, Florin Dan, Ilyeş, Cavalli- Subotic. Omologul său de pe banca clujenilor a apelat la un modul schimbat faţă de etapele precedente, respectiv 4-2-3-1, cu Matache- Achim, Abrudan, Szukala, Mendy- Păcurar, Bazzi- Cojocnean, Marinescu, Cristea- Machado.

Desfăşurarea meciului

Partida a început în forţă pentru ambele echipe, fiecare ratând o mare şansă de a se desprinde, prin impreciziile lui Cojocnean (2'), care n-a fost în stare să-i dea o pasă de gol lui Machado, şi Subotic, care a ratat de puţin, după un şut interesant, din unghi. Apoi meciul a pierdut din ritm, cele două echipe fiind mai preocupate să nu primească gol. Mureşenii au jucat cu un pressing sus, au încercat pase filtrante, au schimbat mult poziţiile între ei şi deseori s-au dublat, pentru a nu le da şansa adversarilor la dueluri unu contra unu. Clujenii nu s-au regăsit, au greşit mult şi nu au găsit soluţii în atac, mai ales datorită lipsei lui Boştină, suspendat, un adevărat liant între defensivă şi ofensivă.

Întrucât zona centrală a atacului nu a mers, studenţii au încercat pe benzi, prin pase în spatele fundaşilor laterali adverşi, în special pe dreapta, acolo unde Gugu nu este obişnuit cu postul de fundaş stânga. Însă cum la ambele echipe jocul de pase nu a avut calitatea necesară pentru a penetra apărarea adversă, prima parte s-a terminat aşa cum a început, 0-0; doar bara lui Machado (44') a mai reprezentat o bună ocazie de gol.

Partea a doua a continuat în aceeaşi manieră, cu mureşenii rupând jocul, prin multe faulturi, unele neacordate de arbitrul Deaconu, şi cu clujenii la cârma jocului, printr-un joc de pase, dar care nu a avut viteză. Buş a intrat în locul lui Cavalii şi Grozav l-a înlocuit pe Cojocnean, în 58', respectiv 61', două schimbări importante pentru desfăşurarea ulterioară a partidei. În minutul 75 Grozav a marcat, după poate prima centrare de calitate a clujenilor, dată de, surprinzător, Machado. Badea a simţit momentul bun prin care trecea echipa sa şi a forţat atacul, cu Tony şi Niculescu în locurile lui Cristea şi Machado. Ocaziile au venit la poarta lui Albuţ, dar Grozav a ratat cu poarta goală, după ce l-a driblat pe goalkeeperul gazdelor, iar Tony a lovit bara; şi cum ocaziile se răzbună, Buş a egalat la ultima fază, după un corner şi o bâlbâială în careu. Scor final 1-1, iar Universitatea continuă seria de meciuri în care pierde pe final un meci pe care l-a dominat şi pe care merita să-l câştige.

Prin urmare, Universitatea, încă o dată, nu a putut transforma într-un rezultat bun dominarea din teren. Jocul frumos nu-ţi aduce neapărat victoria, ci trebuie dublat de concentare până la final, atât în apărare, cât mai ales în atac. Putem pune acest semieşec, dar şi pe cel din etapa trecută, pe lipsa lui Boştină, mijlocaş cu experienţă, exponenţial, care ar fi putut duce meciurile spre 1-0 şi ar fi putut da plusul de siguranţă, chiar şi dacă doar din punct de vedere psihic, acolo unde echipa lui Badea dofvedeşte că este fragilă.

duminică, 18 septembrie 2011

Siena-Juventus 0-1

Juventus a avut o deplasare dificilă la Siena, după victoria răsunătoare din etapa precedentă, 4-1 cu Parma, dar a reuşit să câştige cu un avantaj minim.

Echipa gazdă a ales să se apere, pe două linii, în speranţa că va scoate un 0-0, aşa că bianconeri nu au avut la fel de multe spaţii precum în etapa trecută, când Giovinco& co. au prestat un joc deschis. Oaspeţii au jucat în acelaşi sistem 4-2-4, cu jucătorii foarte avansaţi în terenul adversarului. Faţă de meciul precedent, de această dată Juventus nu a reuşit să-şi creeze mari ocazii, ieşind de la cabine cu un scor alb. Disciplinaţi atât în atac, cât şi în apărare, au continuat să preseze, fiind conştienţi că pot marca. Acest lucru s-a întâmplat în minutul 54, când Matri, după o fază superbă a lui Vucinic, a introdus balonul în plasă.

Gazdele au părut surpinse de golul primit şi nu s-au putut redresa la timp. Juventus, mulţumită de scor, a continuat cu un joc de posesie, departe de poarta lui Buffon, pentru a evita orice surpriză neplăcută, cum nu o dată s-a întâmplat în sezonul trecut, când bătrâna doamnă  a cedat iniţiativa pe final, lucru ce a dus la goluri primite în ultimele minute şi, implicit, la multe puncte irosite.

Un meci fără istoric, nespectaculos, dar în care Juventus a arătat că poate câştiga şi când nu joacă deosebit, prin execuţii ale unor jucători de mare calibru, dar şi prin puterea grupului. 

Echipele de start au fost: Brkic- Vitiello, Rossettini, Terzi, Del Grosso- Mannini, Gazzi, D'Agostino, Brienza- Calaio, Gonzalez; Buffon- Liechsteiner, Chiellini, Barzagli, Grosso- Pepe, Marchisio, Pirlo, Giaccherini- Matri, Vucinic.

miercuri, 14 septembrie 2011

Borussia Dortmund-Arsenal 1-1

Cu un început prost de sezon, atât Borussia, cât şi Arsenal aveau speranţe mari de la acest meci. Era o nouă şansă să arate că inconstanţa din ultima vreme este doar o greşeală, ţinând cont că în stagiunea precedentă reprezentaseră cel mai bine noţiunea de echipe al fotbalului spectacol. Jurgen Klopp a folosit sistemul obişnuit, respectiv 4-2-3-1, cu Weidenfeller- Piszczek, Hummels, Subotic, Schmelzer- Bender, Kehl- Gotze, Kagawa, Grosskreutz- Lewandowski. Arsene Wenger, suspendat şi doar în tribună, a abordat partida printr-un 4-3-3, cu Szczesny- Sagna, Koscielny, Mertesacker, Gibbs- Song, Arteta, Benayoun- Walcott, Gervinho, van Persie.

Desfăşurarea meciului

Fără gura principală de foc, în persoana lui Lucas Barrios, Borussia a căutat spaţiile libere din apărarea adversă. Prin diagonale şi mingi aruncate în spatele fundaşilor tunari, care au avut sarcina clară să se apere avansat, trupa lui Klopp a căutat să pună în valoare viteza şi tehnicitatea în regim de viteză a celor trei mijlocaşi ofensivi. 
Londonezii, de celalată parte, au început meciul avansat, fapt ce reiese cel mai bine din poziţiile înaintate ale fundaşilor laterali, care deseori au urcat să centreze. Din păcate pentru ei, lipsa de viteză şi desele greşeli pe faza incipientă de construcţie sunt doar două elemente care au făcut ca echipa să nu îşi creeze mari ocazii, ci mai degrabă să exercite o presiune constantă, dar tolerabilă, asupra poarţii adverse. 
Greşeala inexplicabilă a căpitanului Kehl a făcut, totuşi, ca Arsenal să intre la cabine cu avantaj de un gol. Robin van Persie, în minutul 42, a recuperat pasa greşită a lui Kehl, i-a pasat lui Walcott, ca apoi să se demarce şi să primească la marginea careului, de unde nu l-a iertat pe Weidenfeller.
Prima repriză, după cum vedem, a fost una de tatonare, în care niciuna dintre echipe nu şi-a asumat vreun risc, ci a preferat să nu primească gol. Borussia a fost echipa mai bătăioasă, dar, datorită valorii puţin mai scăzute, nu şi-a permis să atace, chiar dacă juca acasă. Ba mai mult, a luat acel gol, pe care îl putem pune şi pe seama lipsei de experienţă în această competiţie.

Partea a doua a început la fel, în acelaşi registru tactic. Doar după minutul 70 au survenit modificări în abordarea partidei. Pentru că Borussia nu mai avea ce pierde, a mutat ofensiv, schimbând sistemul într-un 4-1-4-1, cu doar un închizător, în loc de doi. Arsenal s-a retras cu toată echipa şi a cedat iniţiativa adversarilor, care s-au aruncat în atac, în căutarea golului egalizator. Acesta a venit, în minutul 88, printr-o execuţie de execpţie, marca Ivan Perisic. Croatul, de puţin timp intrat, a plasat mingea, din voleu, direct în vinclul porţii lui Szczesny, şi se pare că Jurgen Klopp îşi păstrează inspiraţia din sezonul trecut. 
Arsenal are aceeaşi problemă în a controla ultimele minute ale partidelor, pentru că nu reuşeşte să închidă jocul îndeajuns de bine. Primirea acestui gol arată încă o dată limitele ca tactician ale lui Arsene Wenger, care este mai mult un creator de echipe, un descoperitor de talente, decât un strateg ilustru, aşa cum sunt Mourinho sau Ferguson.

duminică, 11 septembrie 2011

Universitatea Cluj-Concordia Chiajna 1-1

În cadrul etapei a 6-a din Liga 1, Universitatea Cluj a jucat cu lanterna roşie, Concordia Chiajna. Ionuţ Badea a folosit deja obişnuitul 4-3-3, cu Matache- Unguruşan, Szukala, Pele, Grecu- Bazzi, Marinescu, Menassel- Tony, Niculescu, Ad. Cristea. Laurenţiu Diniţă a jucat un 4-4-1-1, menit să nu primească gol. I-a introdus pe Gospodinov- P. Marin, Bozga, Stoica, Dima- Popa, Radu, Vl. Munteanu, Stere- Trică- Mihalcea.

Desfăşurarea meciului

Clujenii au început în forţă, fiind conştienţi că un gol rapid le va uşura sarcina. Au exercitat un pressing avansat, cu majoritatea echipei, prin asta reuşind să recupereze foarte repede mignile pierdute. Cei de la Concordia au stat la cutieşi s-au apărat pe două linii, doar Trică şi Mihalcea au fost lăsaţi în faţă, în eventualitatea unor contraatacuri. Minutul 13 a adus un penalty, după ce Ad. Cristea a fost faultat în careu de portarul advers, iar Niculescu a marcat cu o execuţie imparabilă. După gol, tot gazdele au fost echipa mai prezentă în atac şi chair au reuşit să marcheze, dar asistenul a anulat eronat golul, al aceluiaşi Niculescu. Ultimele minute au aparţinut oaspeţilor, care au prins curaj. După pauză jocul s-a echilibrat, datorită plusului de motivaţie al Concordiei, coroborat cu o oarecare relaxare din partea elevilor lui Badea. Partida a continuat pe contre, iar Universitatea a ratat cu seninătate ocazie după ocazie. Bozga merita al doilea galben (59'), după un fault criminal la Niculescu, dar arbitrul a trecut cu vederea. Clujenii au continuat să rateze, iar Chiajna nu i-a iertat. A marcat un gol asemăntor celui anulat lui Niculescu şi, astfel, au egalat. Până la final gazdele au mai irosit o şansă mare, prin Grozav, intrat în locul lui Niculescu. 

Meciul s-a terminat 1-1, în ciuda diferenţei clare de valoare dintre cele două echipe. Lipsa de eficacitate în faţa porţii nu le-a permis şepcilor roşii să ia toate cele trei puncte, cu toate că au controlat partida. În plus, prestaţia sub orice critică a brigăzii de arbitri, care a greşit clar în defavoarea Universităţii, prin anularea acelui gol şi prin trecerea cu vederea a unor faulturi grosolane, au făcut ca gazdele să piardă două puncte mari în încercarea de a se clasa pe un loc de cupe europene.

Juventus-Parma 4-1

În cadrul etapei a doua din Serie A, Juventus a jucat primul meci oficial pe noul lor stadion, contra Parmei. Antonio Conte a folosit un sistem rar întâlnit, anume 4-2-4, cu Buffon- Liechtsteiner, Barzagli, Chiellini, De GâCeglie- Marchisio, Pirlo- Pepe, Giaccherini, Del Piero, Matri. Franco Colomba a adoptat partida defenisv, prntr-un sistem 4-4-1-1, cu Mirante- Zaccardo, Paletta, Lucarelli, Rubin- Morrone, Galloppa, Valiani, Modesto- Giovinco- Graziano Pelle. 

Desfăşurarea meciului

Juventus s-a aşezat încă de la început în ofensivă, atacând cu două linii de câte patru jucători. Doar fundaşii centrali au stat în propria jumătate, pentru a asigura apărarea. Fundaşii laterali au urcat foarte mult, deseori având rol de mijlocaşi laterali sau chiar extreme. Prin această abordare, li s-a permis celor două extreme (Giaccherini şi Pepe) să intre mult în centru, ajutând atacul. Parma s-a apărat pe două linii şi a aşteptat eventuale contraatacuri, pentru viteza şi creativitatea lui Giovinco, vârf retras în spatele lui Pelle, atacant masiv, bun la jocul de cap. Deseori a trecut peste faza de construcţie şi a preferat să arunce mingea direct în faţă, poate şi forţaţi de pressingul foarte sus al adversarilor.

Golul a venit normal, în poarta lui Mirante, în minutul 17, când Liechtsteiner a urcat până în careu, a primit o pasă genială de la Pirlo şi a introdus mingea în poartă. Minutul 39 a adus încă un gol, dar anulat eronat pe motiv de offside, la Matri. 

Repriza a doua nu s-a diferenţiat de prima. Juventus a continaut să fie echipa mai incisivă şi a dictat ritmul. Matri a început balul cu o bară (55'), apoi a fost schimbat, două minute mai târziu, cu Vucinic. Pepe a marcat cu un şut violent (58'), apoi Del Piero i-a lăsat locul lui Arturo Vidal, jucător adus de la Leverkusen. Odată cu acestă schimbare, Juventus şi-a modificat sistemul de joc, în 4-3-3, pentru a conserva rezultatul. Vidal a făcut 3-0, cu o execuţie de manual (74'), iar Marchisio a majorat diferenţa, cu un lob minunat, după încă un assist a lui Pirlo, peste apărarea adversă. Buna impresie făcută de bianconeri a fost un pic pătată de cartonaşul roşu primit de De Ceglie, care l-a faultat în careu pe Giovinco, din postură de ultim apărător. Micuţul playmaker al oaspeţilor a transformat lovitura de pedeapsă, meciul terminându-se 4-1 pentru gazde.

Un start lansat pentru bătrâna doamnă, care visează la o clasare cât mai bună în campionat. Cu un nou suflu adus de numeroasele achiziţii de valoare, şi cu un antrenor tânăr, dar tenace, în persoana lui Antonio Conte, Juventus poate spera la îndeplinirea obiectivului.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Arsenal-Swansea 1-0

În etapa a 4-a din Premier League, Arsenal a dat piept cu nou promovata Swansea, iar fanii erau nerăbdători să vadă noile achiziţii la lucru. Ambii antrenori au folosit sistemul 4-3-3; Wenger i-a introdus pe Szczesny- Sagna, Koscielny, Mertesacker, Gibbs- Frimpong, Ramsey, Arteta- Walcott, Arsahvin, van Persie, iar Brendan Rogers i-a trimis în teren pe Vorn- Rangel, Caulker, Williams, Taylor- Allen, Britton, Agustien- Dyer, Sinclair, Graham.

Desfăşurarea meciului

Cu toate că cei doi manageri au folosit acelaşi sistem de joc, echipele lor au abordat meciul diferit şi au avut prestaţii diametral opuse. Swansea s-a aşezat în apărare cu toată echipa, în încercarea de a nu lăsa spaţii, iar Arsenal, firesc, fiind echipa favorită, s-a instalat în atac. Gazdele, de altfel, au avut un început furibund de meci, cu câteva mari ocazii încă de la primele faze. Totuşi, numeroasele pase în lateral şi lipsa de incisivitate ale londonezilor au făcut ca Swansea să nu aibă probleme o bună bucată de timp. Doar grava greşeală a portarului Vorn i-a adus pe tunari în avantaj, prin golul marcat de Arshavin (40'). 

Repriza a doua a continuat în aceeaşi manieră, cu Arsenal păstrând posesia, printr-un joc de pase scurte şi prin schimbarea poziţiilor între jucători. Lipsa de viteză, însă, şi inexactităţile din jocul lor, nu le-a permis să mai înscrie. Spre final au cedat iniţiativa, o mai veche meteahnă care i-a costat puncte în sezoanele trecute, dar Swansea nu a reuşit să egaleze, în ciuda unei serii de ocazii. Arsenal nu a convins, dar a obţinut cele trei puncte, în faţa unei echipe modeste, care a venit cu un scop clar, acela de a nu primi gol.

Dintre noile achiziţii doar doi au jucat. Mertesacker a avut un procetaj al paselor precise de 94%, cel mai mare de la tunari, şi un joc defensiv fără greşeală. Arteta este piesa care lipsea în angrenajul lui Arsene Wenger, cel puţin de la mijloc în sus; calm, experimentat, un adevărat dirijor în teren, fără să iasă prea mult în evidenţă, nespectaculos, dar foarte eficient!

miercuri, 7 septembrie 2011

România-Franţa 0-0

Ultima şansă de a ne califica la EURO 2012 avea să vină în meciul contra favoritei grupei, Franţa, meci în care am inaugurat Naţional Arena, mult aşteptatul stadion, de cinci stele, de care s-a vorbit atât de mult în ultimele luni. Victor Piţurcă a abordat partida într-un 4-2-3-1, cu Tătăruşanu- Luchin, Chiricheş, Goian, Raţ- Bourceanu, Lazăr- Nicolişă, Cociş, Tănase- Marica. Vedem multe nume noi, asta datorită indisponibilitaţilor unor jucători precum Săpunaru, Galamaz, Radu Ştefan, accidentaţi, Mutu, Tamaş, suspendaţi şi Chivu, Rădoi, retraşi de la naţională, când era mai mare nevoie de ei. Laurent Blanc a abordat partida diferit faţă de cea contra Albaniei, de săptămâna trecută, schimbând sistemul de joc. Dacă atunci a jucat 4-2-3-1, acuma a ales un 4-3-3, cu Lloris- Sagna, Rami, Abidal, Evra- M'Vila, Cabaye, Martin- Valbuena, Benzema, Ribery. 

Desfăşurarea meciului

România a început meciul sus, curajos, şi şi-a creat o ocazie, prin lovitura liberă a lui Nicoliţă, ce a amintit de execuţiile pe care le reuşea odată pentru Steaua. Foarte repede, însă, am cedat iniţiativa, francezilor, care au început un joc de pase, împingându-ne spre propria jumătate. Cu toate acestea, oaspeţii nu au avut mari ocazii, ci mai degrabă s-au mulţumit să nu se descopere în defensivă, pe principiul cea mai bună apărare este atacul. Piţurcă, se vede, le-a cerut elevilor săi să imprime un rimt lent, pentru a nu da ocazia francezilor să-şi folosească plusul de viteză şi de tehnică. Ajutaţi de un gazon execrabil, care a cedat în primele minute, am dus prima repriză spre un 0-0, cu costul accidentări lui Lazăr, înlocuit de Stancu. 

Partea a doua a adus o schimbare de ordin tactic, anume sistemul 4-2-3-1 a fost înlocuit cu un 4-1-4-1, datorită acelei modificări din prima repriză. Bourceanu a rămas singurul mijlocaş defensiv, în faţa lui s-au aflat Cociş şi Tănase, iar pe benzi au evoluat Stancu şi Nicoliţă. Aceştia din urmă au avut sarcini mai mult defensive, decât ofensive. Mitanul secund a adus şi un plus de determinare din partea ambelor formaţii, care au intrat decise să ia toate cele trei puncte. Ritmul meciului a crescut, fazele s-au înteţit, de ambele părţi, dar golul a lipsit. Marica a ratat pentru noi, iar Ribery pentru ei. 

Vedem o echipă a României mult mai mobilă, cu jucători care fac îşi schimbă poziţiile de-a lungul meciului, lucru care nu se prea întâmpla în mandatul lui Lucescu. Mijlocaşii laterali intră în centru, Marica nu este atât de singur în atac, ba mai şi coboară în linia de mijloc, lăsându-i pe Stancu, Nicoliţă sau Tănase să-i ia locul. În plus, am arătat multă determinare, dar gazonul impracticabil, coroborat cu limitarea vizibilă din punct de vedere tehncio-tactică a băieţilor noştri a făcut ca meciul să fie unul de uzură, neplăcut şi imposibil de câştigat. Totuşi, evoluţiile lui Chiricheş şi Luchin ne dau speranţe că putem găsi în continuare în Liga 1 jucători capabili să reprezinte naţionala. Trebuie să dăm credit noilor apariţii, care vor mai fi, şi staffului tehnic, care caută în continuare soluţii pe toate posturile. Este nevoie, pentru a se face performanţă, să încetăm a mai pune la îndoială selecţia. Piţurcă şi echipa lui au această sarcină şi doar ei răspund de rezultate. Prin urmare, numai cu multă linişte şi încredere ne putem gândi la calificări la turnee finale.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Luxemburg-România 0-2

Primul meci oficial al revenirii lui Victor Piţurcă la naţională ne-a pus faţă în faţă cu un adversar modest, anume Luxemburg. Selecţionerul a folosit un sistem 4-3-3, cu Tătăruşanu- Raţ, Galamaz, Goian, Măţel- Lazăt, Tănase, Cociş- Bucur, Torje, Marica. Omologul lui a optat pentru o formulă defensivă, respectiv 4-5-1, pentru a se apărara pe două linii şi a încerca contraatacul cu vârful împins şi cei doi mijlocaşi de bandă.

Desfăşurarea meciului

Gazdele au început meciul în atac şi, prin acest lucru, anunţau că nu se vor preda prea uşor. România, năucită, a scăpat ca prin minune de la primirea unui gol. Încet, dar sigur, am avansat în terenul luxemburghezilor, prin jocul de pase, dar şi prin repetatele greşeli ale adversarilor noştri. Tridentul de la mijlocul terenului a avut un rol de a face tranziţia între apărare şi atac, pe faza ofensivă. Pe faza defensivă, cei trei au avut sarcina de a dubla fundaşii şi de a recupera cât mai multe mingi. Lazăr a fost mijlocaşul defensiv, iar Tănase şi Cociş au jucat un pic în faţa lui. Extremele Bucur şi Torje au alergat mult, având atât atribuţii ofensive, cât şi defensive. Fundaşii laterali, în această formulă de joc, trebuie să urce mult la susţinere, lucru pe care l-au reşit. Atât Măţel, cât şi Raţ au avut câteva inscursiuni în atac, terminate cu centrări, lucru îmbucurător în perspectiva meciurilor ce vor veni. 

După începutul ezitant, cum spuneam, am câştigat teren şi am reuşit chiar să marcăm. Torje, după o bâlbâială în careu a fundaşilor adverşi, a marcat cu un şut violent din şapte metri (34'). Apoi, tot el, a dublat avantajul, în ultimul minut al primei reprize, după ce a scăpat singur şi l-a păcălit pe portar.
Repriza a doua a reprezentat un pas înapoi al tricolorilor. Mulţumiţi cu rezultatul, au ales să facă un joc de posesie, pentru a evita accidentări sau cartonaşe. Totuşi, Galamaz a fost înlocuit de Chiricheş, după ce fundaşul stelist a resimţit dureri, nemafiind în stare să continue.

Un meci fără istoric, dominat tehnico-tactic de România, care a arătat ceva fisuri în apărare şi la mijloc. Se vede că ne lipsesc jucători precum Mutu, care poate scoate un adversar din joc, Chivu, un adevărat lider în teren, Rădoi, un jucător care asigura o bună defensivă, sau Tamaş, mult mai experimentat decât Galamaz. Debutul lui Mâţel ne dă speranţe pentru viitor, dar deocamdată nu se ridică a nivelul echipei. Torje pare unul dintre jucătorii providenţiali ai echipei, poate singurul care poate rupe ritmul. Din păcate nu va avea drept de joc contra Franţei, pentru cumul de cartonaşe galbene.