Borussia Dortmund-Arsenal 1-1

Cu un început prost de sezon, atât Borussia, cât şi Arsenal aveau speranţe mari de la acest meci. Era o nouă şansă să arate că inconstanţa din ultima vreme este doar o greşeală, ţinând cont că în stagiunea precedentă reprezentaseră cel mai bine noţiunea de echipe al fotbalului spectacol. Jurgen Klopp a folosit sistemul obişnuit, respectiv 4-2-3-1, cu Weidenfeller- Piszczek, Hummels, Subotic, Schmelzer- Bender, Kehl- Gotze, Kagawa, Grosskreutz- Lewandowski. Arsene Wenger, suspendat şi doar în tribună, a abordat partida printr-un 4-3-3, cu Szczesny- Sagna, Koscielny, Mertesacker, Gibbs- Song, Arteta, Benayoun- Walcott, Gervinho, van Persie.

Desfăşurarea meciului

Fără gura principală de foc, în persoana lui Lucas Barrios, Borussia a căutat spaţiile libere din apărarea adversă. Prin diagonale şi mingi aruncate în spatele fundaşilor tunari, care au avut sarcina clară să se apere avansat, trupa lui Klopp a căutat să pună în valoare viteza şi tehnicitatea în regim de viteză a celor trei mijlocaşi ofensivi. 

Londonezii, de celalată parte, au început meciul avansat, fapt ce reiese cel mai bine din poziţiile înaintate ale fundaşilor laterali, care deseori au urcat să centreze. Din păcate pentru ei, lipsa de viteză şi desele greşeli pe faza incipientă de construcţie sunt doar două elemente care au făcut ca echipa să nu îşi creeze mari ocazii, ci mai degrabă să exercite o presiune constantă, dar tolerabilă, asupra poarţii adverse. 

Greşeala inexplicabilă a căpitanului Kehl a făcut, totuşi, ca Arsenal să intre la cabine cu avantaj de un gol. Robin van Persie, în minutul 42, a recuperat pasa greşită a lui Kehl, i-a pasat lui Walcott, ca apoi să se demarce şi să primească la marginea careului, de unde nu l-a iertat pe Weidenfeller.

Prima repriză, după cum vedem, a fost una de tatonare, în care niciuna dintre echipe nu şi-a asumat vreun risc, ci a preferat să nu primească gol. Borussia a fost echipa mai bătăioasă, dar, datorită valorii puţin mai scăzute, nu şi-a permis să atace, chiar dacă juca acasă. Ba mai mult, a luat acel gol, pe care îl putem pune şi pe seama lipsei de experienţă în această competiţie.

Partea a doua a început la fel, în acelaşi registru tactic. Doar după minutul 70 au survenit modificări în abordarea partidei. Pentru că Borussia nu mai avea ce pierde, a mutat ofensiv, schimbând sistemul într-un 4-1-4-1, cu doar un închizător, în loc de doi. Arsenal s-a retras cu toată echipa şi a cedat iniţiativa adversarilor, care s-au aruncat în atac, în căutarea golului egalizator. Acesta a venit, în minutul 88, printr-o execuţie de execpţie, marca Ivan Perisic. Croatul, de puţin timp intrat, a plasat mingea, din voleu, direct în vinclul porţii lui Szczesny, şi se pare că Jurgen Klopp îşi păstrează inspiraţia din sezonul trecut. 

Arsenal are aceeaşi problemă în a controla ultimele minute ale partidelor, pentru că nu reuşeşte să închidă jocul îndeajuns de bine. Primirea acestui gol arată încă o dată limitele ca tactician ale lui Arsene Wenger, care este mai mult un creator de echipe, un descoperitor de talente, decât un strateg ilustru, aşa cum sunt Mourinho sau Ferguson.