Meniu

miercuri, 7 septembrie 2011

România-Franţa 0-0

Ultima şansă de a ne califica la EURO 2012 avea să vină în meciul contra favoritei grupei, Franţa, meci în care am inaugurat Naţional Arena, mult aşteptatul stadion, de cinci stele, de care s-a vorbit atât de mult în ultimele luni. Victor Piţurcă a abordat partida într-un 4-2-3-1, cu Tătăruşanu- Luchin, Chiricheş, Goian, Raţ- Bourceanu, Lazăr- Nicolişă, Cociş, Tănase- Marica. Vedem multe nume noi, asta datorită indisponibilitaţilor unor jucători precum Săpunaru, Galamaz, Radu Ştefan, accidentaţi, Mutu, Tamaş, suspendaţi şi Chivu, Rădoi, retraşi de la naţională, când era mai mare nevoie de ei. Laurent Blanc a abordat partida diferit faţă de cea contra Albaniei, de săptămâna trecută, schimbând sistemul de joc. Dacă atunci a jucat 4-2-3-1, acuma a ales un 4-3-3, cu Lloris- Sagna, Rami, Abidal, Evra- M'Vila, Cabaye, Martin- Valbuena, Benzema, Ribery. 

Desfăşurarea meciului

România a început meciul sus, curajos, şi şi-a creat o ocazie, prin lovitura liberă a lui Nicoliţă, ce a amintit de execuţiile pe care le reuşea odată pentru Steaua. Foarte repede, însă, am cedat iniţiativa, francezilor, care au început un joc de pase, împingându-ne spre propria jumătate. Cu toate acestea, oaspeţii nu au avut mari ocazii, ci mai degrabă s-au mulţumit să nu se descopere în defensivă, pe principiul cea mai bună apărare este atacul. Piţurcă, se vede, le-a cerut elevilor săi să imprime un rimt lent, pentru a nu da ocazia francezilor să-şi folosească plusul de viteză şi de tehnică. Ajutaţi de un gazon execrabil, care a cedat în primele minute, am dus prima repriză spre un 0-0, cu costul accidentări lui Lazăr, înlocuit de Stancu. 

Partea a doua a adus o schimbare de ordin tactic, anume sistemul 4-2-3-1 a fost înlocuit cu un 4-1-4-1, datorită acelei modificări din prima repriză. Bourceanu a rămas singurul mijlocaş defensiv, în faţa lui s-au aflat Cociş şi Tănase, iar pe benzi au evoluat Stancu şi Nicoliţă. Aceştia din urmă au avut sarcini mai mult defensive, decât ofensive. Mitanul secund a adus şi un plus de determinare din partea ambelor formaţii, care au intrat decise să ia toate cele trei puncte. Ritmul meciului a crescut, fazele s-au înteţit, de ambele părţi, dar golul a lipsit. Marica a ratat pentru noi, iar Ribery pentru ei. 

Vedem o echipă a României mult mai mobilă, cu jucători care fac îşi schimbă poziţiile de-a lungul meciului, lucru care nu se prea întâmpla în mandatul lui Lucescu. Mijlocaşii laterali intră în centru, Marica nu este atât de singur în atac, ba mai şi coboară în linia de mijloc, lăsându-i pe Stancu, Nicoliţă sau Tănase să-i ia locul. În plus, am arătat multă determinare, dar gazonul impracticabil, coroborat cu limitarea vizibilă din punct de vedere tehncio-tactică a băieţilor noştri a făcut ca meciul să fie unul de uzură, neplăcut şi imposibil de câştigat. Totuşi, evoluţiile lui Chiricheş şi Luchin ne dau speranţe că putem găsi în continuare în Liga 1 jucători capabili să reprezinte naţionala. Trebuie să dăm credit noilor apariţii, care vor mai fi, şi staffului tehnic, care caută în continuare soluţii pe toate posturile. Este nevoie, pentru a se face performanţă, să încetăm a mai pune la îndoială selecţia. Piţurcă şi echipa lui au această sarcină şi doar ei răspund de rezultate. Prin urmare, numai cu multă linişte şi încredere ne putem gândi la calificări la turnee finale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu