Meniu

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Luxemburg-România 0-2

Primul meci oficial al revenirii lui Victor Piţurcă la naţională ne-a pus faţă în faţă cu un adversar modest, anume Luxemburg. Selecţionerul a folosit un sistem 4-3-3, cu Tătăruşanu- Raţ, Galamaz, Goian, Măţel- Lazăt, Tănase, Cociş- Bucur, Torje, Marica. Omologul lui a optat pentru o formulă defensivă, respectiv 4-5-1, pentru a se apărara pe două linii şi a încerca contraatacul cu vârful împins şi cei doi mijlocaşi de bandă.

Desfăşurarea meciului

Gazdele au început meciul în atac şi, prin acest lucru, anunţau că nu se vor preda prea uşor. România, năucită, a scăpat ca prin minune de la primirea unui gol. Încet, dar sigur, am avansat în terenul luxemburghezilor, prin jocul de pase, dar şi prin repetatele greşeli ale adversarilor noştri. Tridentul de la mijlocul terenului a avut un rol de a face tranziţia între apărare şi atac, pe faza ofensivă. Pe faza defensivă, cei trei au avut sarcina de a dubla fundaşii şi de a recupera cât mai multe mingi. Lazăr a fost mijlocaşul defensiv, iar Tănase şi Cociş au jucat un pic în faţa lui. Extremele Bucur şi Torje au alergat mult, având atât atribuţii ofensive, cât şi defensive. Fundaşii laterali, în această formulă de joc, trebuie să urce mult la susţinere, lucru pe care l-au reşit. Atât Măţel, cât şi Raţ au avut câteva inscursiuni în atac, terminate cu centrări, lucru îmbucurător în perspectiva meciurilor ce vor veni. 

După începutul ezitant, cum spuneam, am câştigat teren şi am reuşit chiar să marcăm. Torje, după o bâlbâială în careu a fundaşilor adverşi, a marcat cu un şut violent din şapte metri (34'). Apoi, tot el, a dublat avantajul, în ultimul minut al primei reprize, după ce a scăpat singur şi l-a păcălit pe portar.
Repriza a doua a reprezentat un pas înapoi al tricolorilor. Mulţumiţi cu rezultatul, au ales să facă un joc de posesie, pentru a evita accidentări sau cartonaşe. Totuşi, Galamaz a fost înlocuit de Chiricheş, după ce fundaşul stelist a resimţit dureri, nemafiind în stare să continue.

Un meci fără istoric, dominat tehnico-tactic de România, care a arătat ceva fisuri în apărare şi la mijloc. Se vede că ne lipsesc jucători precum Mutu, care poate scoate un adversar din joc, Chivu, un adevărat lider în teren, Rădoi, un jucător care asigura o bună defensivă, sau Tamaş, mult mai experimentat decât Galamaz. Debutul lui Mâţel ne dă speranţe pentru viitor, dar deocamdată nu se ridică a nivelul echipei. Torje pare unul dintre jucătorii providenţiali ai echipei, poate singurul care poate rupe ritmul. Din păcate nu va avea drept de joc contra Franţei, pentru cumul de cartonaşe galbene. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu