Arsenal-Birmingham City 1-2

Finala Cupei Ligii Angliei a adus fata in fata tunarii lui Wenger contra albastrilor lui McLeish. Arsenal a folosit sistemul 4-2-3-1, cu Szczesny-Sagna, Djourou, Koscielny, Clichy- Song, Wilshere- Nasri, Rosicky, Arshavin- van Persie, iar Birmingham City i-a avut in teren pe Foster- Carr, Jiranek, Johnson, Ridgewell- Ferguson- Larsson, Gardner, Bowyer, Fahey- Zigic, intr-o formula 4-1-4-1.

Desfasurarea meciului 

Partida a inceput surprinzator, pentru ca echipa care a avut initiativa a fost Birmingham. Arsenal, ca in orice meci cu miza, a jucat fricos, mai ales la inceput, dar si in anumite momente cheie ale meciului, in care ar fi putut sa se desprinda in castigatoare. 

Dupa inceputul furibund de meci, in care albastrilor li s-a refuzat un penalty, jocul celor doua echipe s-a asezat, iar tacticile impuse de antrenori au inceput sa fie aplicate de elevii acestora. Londonezii si-au facut jocul obisnuit de pase, au avut nenumarate ocazii, in timp ce adversarii lor s-au multumit sa se apere si sa astepte contraatacul, mai ales cu mingi lungi pe Zigic, varful impins ce are peste 2 metri.

Tactica scotianului a dat roade si, in minutul 28, Zigic a marcat, in urma unui corner, dupa o greseala mare a lui Szczesny. Arsenal a raspuns imediat, dar RvP a ratat de putin. Totusi, acelasi olandez a reusit egalarea, in minutul 39, dupa o faza sustina de atac, in care Wilshere a luat bara la tinta.

Repriza a doua a adus schimbari la ambele formatii. Beausejour a intrat in locul accidentatului Gardner, in minutul 50, apoi Van Persie, usor accidentat (la faza golului marcat de el), a fost inlocuit cu Bendtner, iar Chamakh i-a luat locul lui Arshavin, in minutele 70, respectiv 78. McLeish a simtit momentul bun al echipei sale si l-a introdus pe Obafemi Martins (fost la Internazionale Milano) in locul lui Fahey, schimband sistemul in 4-4-2. Aceasta s-a dovedit miscarea castigatoare, pentru ca nigerianul a introdus mingea in plasa, dupa a doua greseala din acest meci a portarului polonez, care nu s-a inteles cu Koscielny, intr-o faza de cascadorii rasului.

Cu Foster in zi de gratie (portarul a fost desemnat omul meciului), Birmingham a rezistat in fata unui Arsenal lipsit de creativitate si inspiratie (asta si datorita absentelor lui Walcott si, in special, a lui Fabregas), si a castigat, pana la urma, meritat Cupa Ligii Angliei. Tunarii isi continua seria nefasta de 6 ani fara vreun trofeu cucerit si mai arata o data, oare a cata oara?, ca meciurile cu o incarcatura deosebita ii depasesc.

Universitatea Cluj-FC Brasov 1-1

In cadrul etapei a 19-a din Liga 1, Universitatea Cluj a primit vizita celor de la FC Brasov. Ionut Badea a folosit un sistem 4-2-3-1, cu Popa- Ungurusan, Pele, Abrudan, Ascoli- Nasser, Pacurar- Bostina, Ad. Cristea, Delgado- Tony. Conceicao i-a trimis pe Marc- Ad. Rusu, Oros, Gaucho, Williams- Martinovic- Viveiros, Ilies, Toloza, Chipciu- Hadnagy, intr-un 4-1-4-1.

Desfasurarea meciului

Partida a inceput sub semnul echilibrului, cu toate ca elevii lui Badea au intrat in teren cu scopul clar de a lua toate cele trei puncte. Conceicao si-a instruit foarte bine jucatorii, care s-au aparat in zona si nu au lasat spatii jucatorilor de viteza adversi (aici ne gandim la Cristea, Delgado sau Tony).

Prima repriza i-a gasit, majoritatea timpului, pe studenti in atac, care au tras mult la poarta lui Marc, dar ineficient, asta si din cauza spatiului restrans pe care l-au avut la indemana. Pozitionarea lui Delgado si Bostina a surprins, prin prisma faptului ca cei doi au jucat pe partea opusa fata de cum au facut-o in tur (Delgado mijlocas stanga, iar Bostina mijlocas dreapta). Astfel, ei au fost insarcinati sa intre in centru si sa traga la poarta, pentru ca piciorul lor de baza a fost cel din interior. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, niciunul nu a reusit vreo incursiune eficace in centru, ei preferand sa centreze, modest, in careu.

Brasovul nu a facut altceva decat sa fragmenteze jocul si sa incerce varianta contraatacului, mai ales pe flancul stang, acolo unde Williams si Chipciu au colaborat bine. Acest cuplu de banda stanga a stegarilor este de urmarit in continuare, pentru ca brazilianul vine foarte bine la sustinere, iar Chipciu este un jucator de clasa in raport cu nivelul Ligii 1, lucru pe care l-a demonstrat in tur, mai ales cu Rapid.

A doua repriza a inceput destul de incalcit, asta si din cauza faptului ca terenul a inceput sa dea semne ca cedeaza. Timp de zece minute nu s-a prea jucat mai nimic, dar faultul in careu a lui Gaucho asupra lui Cristea a dus la acordarea unui penalty, pe care Delgado l-a transformat cu emotii. Se parea ca echipa clujeana s-a desprins in castigatoare, dar greseala impardonabila a lui Pele, care l-a faultat in careu pe Hadnagy, a facut ca scorul sa devina iarasi egal, dupa ce Ilyes a transormat penalty-ul, la randu-i. 

Badea a mutat primul si a schimbat sistemul de joc in 4-4-2, odata cu intrarea lui Machado, in locul lui Delgado; Conceicao a raspuns prompt, un minut mai tarziu, si a facut o dubla schimbare- Teixeira si Nastasie in locul lui Martinovic si Viveiros. Dupa cum vedem, ambii antrenorii au mutat ofensiv, dar acest lucru nu a schimbat cu nimic rezultatul de pe tabela, care a aratat 1-1, la finalul unui meci inestetic, de uzura.

Ambele echipe, dupa ce au aratat in meciul de astazi, sunt indreptatite sa spere la salvarea de la retrogradare, cu toate ca sufera pe anumite posturi. Universitatea are doi fundasi centrali lenti, care nu dau siguranta echipei. De altfel, Abrudan, in minutul 86, era sa greseasca, exact cum a facut-o in meciul contra celor de la Liverpool, dar Popa a redresat situatia. De celalta parte, Brasovul este anemica in atac si trebuie sa schimbe ceva, daca vrea sa marcheze indeajuns pentru a-si atinge obiectivul.

Bayern Munchen-Borussia Dortmund 1-3

In cadrul etapei a 24-a din Bundesliga, Bayern Munchen a primit vizita Borussiei Dortmund. Ambii antrenori au folosit sistemul 4-2-3-1; Kraft- Lahm, Timoshchuk, Badstuber, L. Gustavo- Schweinsteiger, Pranjic- Robben, Muller, Ribery- Gomez, la gazde, respectiv Langerak- Piszczek, Subotic, Hummels, Schmelzer- Bender, Sahin- Gotze, Lewandodswi, Grosskreutz- Barrios, la oaspeti.

Desfasurarea meciului

Partida a avut, de la inceput, un ritm sustinut, ca dovada ca s-au marcat trei goluri in primele 20 minute. Ambele echipe au tintit victoria, iar acest lucru a facut ca ocaziile sa curga la cele doua porti. In minutul 9, Barrios a primit o pasa de exceptie, in careu, de la Grosskreutz si l-a executat, pe Kraft; sapte minute mai tarziu, Luis Gustavo a reaprins sperantele fanilor prezenti, ca deobicei, in numar mare pe Allianz-Arena, cu un gol venit in urma unui corner. Totusi, aceasta reusita s-a dovedit a nu fi mai mult decat un foc de paie pentru ca, doua minute mai tarziu, Sahin a marcat un gol de efect, poate cel mai frumos al etapei. Turcul a plasat mingea, din 20 de metri, pozitie centrala, in dreapta portarului, langa bara, cu o executie a la Del Piero, si  astfel, a redus tribunele la tacere. Pana la pauza am avut parte de acelasi fotbal de calitate, cu pase la firul ierbii si organizarea tipic nemteasca.

Repriza a doua nu a adus nimic nou in jocul bavarezilor, chiar daca se impunea o schimbare de ordin tactic. Robben si Ribery nu au reusit sa faca diferenta, fiind blocati foarte bine de Schmelzer, respectiv Piszczek, ba mai mult, Hummels, fostul bavarez, a inchis meciul, cu o lovitura exacta de cap, survenita in urma unui corner.

Daca inaintea meciului multi specialisti o dadeau pe Bayern mare favorita, argumentele lor fiind pedigree-ul  echipei din Munchen pentru meciurile mari si faptul ca este mai solida decat Borussia, oaspetii au demonstrat ca nu intamplator se afla la peste 10 puncte de locul 2 si ca merita sa ia campionatul. Borusia a predat o lectie de fotbal bavareziilor, mai exact Jurgen Klopp lui Louis van Gaal; in momentul de fata, Bayern este o echipa foarte rigida, ca si antrenorul sau de altfel, pe cand Borussia este facuta dupa chipul si asemanarea lui Klopp, foarte creativa, placuta ochiului, abila si dezinhibata!

Internazionale-Bayern Munchen 0-1

In cadrul optimilor de finala ale UEFA Champions League, Internazionale Milano a intalnit, intr-o reeditare a finalei de anul trecut, pe Bayern Munchen. Leonardo a inceput foarte defensiv, intr-un sistem 4-3-2-1, cu J. Cesar- Maicon, Ranocchia, Lucio, Chivu- Zanetti, Cambiasso, Thiago Motta- Sneijder, Stankovic- Eto'o. Van Gaal a trimis in teren o echipa ceva mai ofensiva, dispusa in modernul 4-2-3-1. Kraft- Lahm, Timoshchuk, Badstuber, Pranjic- L. Gustavo, Schweinsteiger- Robben, Muller, Ribery- Gomez.

Desfasurarea meciului

Jocul celor doua echipe a fost uniform, pe tot parcursul meciului, cu foarte multa miscare de ambele parti, dar fara reusite personale. Cei doi antrenori au lucrat foarte mult la tactica si asta s-a vazut. Nu au prea existat spatii, doar sclipirile lui Eto'o, la nerazzuri, respectiv Robben, la oaspeti, au mai incins tribunele.

Interul, mai mult ca sigur, ca a incercat sa scoata un egal fara goluri, chiar daca au jucat acasa. Asezarea in teren indica acest lucru, pentru ca deseori echipa gandita de Leonardo s-a aparat cu toata echipa, lasandu-l doar pe Eto'o in fata; camerunezul a fost sustinut, in atac, de Stankovic si Sneijder, dar Lahm & co. au stiut cum sa-i anuleze.

Bayern a jucat cu 6 oameni defensivi, iar cei 4 din fata au schimbat mult pozitiile. Aceasta permutare a bavarezilor nu a fost prea eficienta pentru ca nu a surprins cu nimic, dar greseala impardonabila a lui Julio Cesar a facut ca Gomez, in minutul 90'+1, sa inscrie poate cel mai usor gol al lui din sezonul acesta, la lupta cu cel inscris in meciul de trista amintire, pentru noi, cu CFR Cluj.

Acelasi stadion, ca si saptamana trecuta, acelasi rezultat nefavorabil gazdelor, dar alte echipe. Povestea s-a repetat si a fost, din nou, impotriva formatiei de pe Giuseppe Meazza/San Siro. Golul din prelungiri a venit surprinzator si, dupa cum au jucat cele doua echipe, egalul era un rezultat mult mai echitabil.

Arsenal-Barcelona 2-1

In cadrul optimilor UEFA Champions League, Arsenal a primit vizita Barcelonei. Amandoi tehnicienii au aliniat cel mai bun 11 posibil, Wenger in sistemul deja clasic, pentru acest sezon, 4-2-3-1, iar Guardiola 4-3-3. 

Cele doua reprize au fost diametral opuse. Prima a apartinut echipei blaugrana, iar a doua tunarilor. Presiunea extraordinara a plutit in aer pe tot parcursul meciului, dar mai ales pana la golul lui Villa (26'), care a primit o pasa de geniu de la Messi si l-a executat pe Szczesny, cu o minge plasata printre picioarele polonezului. Primirea golului i-a facut pe londonezi sa fie si mai prevazatori, chiar daca nu putem spune ca au jucat la rezultat. Totusi, instinctul de conservare i-a determinat sa se apere pana la pauza. 

Se parea ca Wenger a pierdut controlul meciului, dar, prin introducerea lui Arshavin si Bendtner in locul lui Song si Walcott (69', 76'), londonezii au prins curaj. Intai van Persie l-a executat pe Valdes la coltul scurt, in urma unei grave greseli de portar, ca apoi Arshavin, dupa faza construita pe filiera Cesc-Samir, sa stabileasca deznodamantul.

Scorul final de 2-1 era, la pauza, un rezultat inimaginabil si pentru cel mai optimist tunar. Elevii lui Arsene Wenger au fost, insa, rasplatiti pentru faptul ca au jucat deschis, in totala opozitie cu ce a facut Interul sezonul trecut. Cu riscul de a fi umiliti de temuta echipa catalana, care, sa nu uitam, a supus marele Real, cu 5-0, nu s-au abatut de la calea lor, ci au jucat cum stiu ei mai bine: la firul ierbii si foarte vertical spre poarta adversa.

Dupa tragerea la sorti nimeni nu dadea sanse acestei minunate echipe de pe Emirates, si poate nici acum nu este luata in serios, dar astazi s-a vazut ca Barcelona poate fi batuta chiar cu armele ei!

AC Milan-Tottenham 0-1

In cadrul optimilor de finala a prestigioasei competitii Uefa Champions League, Rossoneri au primit vizita celor de la Spurs. Allegri a folosit un sistem 4-3-1-2, in care i-a aliniat pe Abbiati-Abate, Nesta, Yepes, Antonini- Thiago Silva, Gattuso, Flamini- Seedorf- Robinho, Ibrahimovic. Harry Redknapp jucat, deja obisnuitul sistem 4-4-1-1, cu Gomes- Corluka, Gallas, Dawson, Assou Ekoto- Lennon, Palacios, Sandro, Pienaar- van der Vaart- Crouch.

Desfasurarea meciului

Surprinzator, Tottenham a fost cea care a impus ritmul in prima repriza. A jucat mult pe benzi, cu cei doi fundasi laterali sustinandu-i pe mijlocasi si a avut o circulatie a balonului verticala, cu Lennon si Vaart in prin-plan, pe post de pasatori pentru inaltul Crouch, care a avut un rol clar de pivot (miscare stanga-dreapta in careu si duel permanent cu fundasii adversi). Pe langa prestatia buna din atac, nici in aparare nu s-a prezentat rau; a strans foarte bine si nu a dat timp adversarilor sa-si impuna ritmul.

De cealalta parte, Milan a parut evident surprinsa de abordarea indrazneata a oaspetilor si s-a multumit sa stea la cutie, in speranta ca defensiva londonezilor va ceda. Vedem ca, pe langa cei 4 fundasi, si mijlocasii centrali introdusi au calitati mai degraba defensive (Silva este fundas central la origine, iar Flamini si Gattuso inchizatori, jucatori care rup jocul, fara mari veleitati ofensive). Chiar si Ibra a ajuns, in dese randuri, intr-o pozitie inedita, de mijlocas defensiv, lucru care arata dominarea evidenta la care au fost supusi diavolii rosii, cel putin in prima repriza. 

La pauza Pato l-a inlocuit pe Seedorf, dar asezarea si planul de joc au ramas aceleasi. Allegri a crezut prea mult in capacitatile individuale ale jucatorilor lui si nu a schimbat tactica, iar Redknapp l-a pedepsit. Spurs n-a fost surprinsa cu nimic nici in a doua repriza, chiar daca a pierdut mijlocul terenului, si s-a aparat sarguincios, de data aceasta ei fiind cei care asteptau o eventuala greseala a defensivei adverse. Eroarea a venit neasteptat, in minutul 82, cand Lennon a scapat pe contra atac, l-a driblat pe masivul Yepes si i-a pasat longilinului Crouch, care a indeplinit o simpla formalitate.

Este o victorie meritata a oaspetilor pentru ca si-au dorit mai mult victoria si se vede ca au lucrat foarte mult la  antrenamente asupra tacticii pentru acest meci. Rendkapp si-a facut foarte bine temele (el a fost pe stadion la meciul rossonerilor contra AS Romei), a identificat calitatile adversarilor, si a reusit sa le blocheze. Allegri, de cealalta parte, a fost surprins de jocul exact al adversarilor si s-a bazat prea mult pe Ibrahimovic, impotriva caruia londonezii si-au luat toate masurile de precautie.

De ce trebuie schimbat sistemul de joc la echipa nationala?

De ce nu este bun pentru nationala sistemul 4-4-2?

Un sistem care, cu siguranta, acopera bine spatiile, dar foarte previzibil, nu se potriveste unei echipe in care puterea grupului pare sa fie singurul avantaj viabil.

Romania nu poseda, in momentul de fata, jucatori de mare valoare, care sa faca diferenta, asadar este extrem de greu sa ai rezultate cand folosesti sistemul clasic. Asezarea in teren , la 4-4-2, este una invechita, care nu se mai prea foloseste in campionatele mari sau la echipele nationale de succes, pentru ca nu surprinde cu nimic si nici nu se creeaza superioritate in niciunul din compartimente.

Una dintre marile probleme la modulul 4-4-2 este distanta mare dintre mijlocasi si atacanti. Cei doi mijlocasi centrali sunt deobicei jucatori cu valente defensive, ca si in cazul nostru (Ropotan, Muresan, Radoi, Apostol, Florescu,etc.), asa ca atacul trebuie, cel putin teoretic, desfasurat pe benzi. Asta nu ar fi o problema, pentru ca multe echipe bune ataca pe lateralele terenului, dar cand si mijlocasii laterali trebuie sa faca ambele faze, este greu pentru ei sa ajunga sa centreze sau sa finalizeze. Nu pot fi eficienti in ambele ipostaze. Astfel, tot jocul ofensiv, se rezuma la cei doi atacanti, care nu sunt sustinuti de linia a doua.

De ce ar trebui sa se adopte sistemul 4-3-3 si ce jucatori sunt indicati pentru acest sistem?

Mutu a revenit (oare a cata oara?) la nivelul bun, aratat dintotdeauna, in meciul Palermo-Fiorentina, terminat 2-4, asa ca Razvan Lucescu nu are nicio scuza daca nu-l va convoca la echipa nationala. Avem nevoie de el ca de aer pentru ca, pe langa faptul ca este un jucator cu adevarat de valoare, este si un lider si model de urmat (cel putin in teren), capabil sa traga echipa dupa el. Ca si extrema stanga este letal; la Chelsea a jucat pe acel post, la Juve la fel. Lucescu nu trebuie sa-l forteze pe alt post, cand poate juca 4-3-3, care, dupa opinia multor antrenori de nivel international, este sistemul ce acopera cel mai bine terenul, fiind eficient atat in aparare, cat si in atac. 

Jucatori romani de valoare, cu calitati pentru fiecare post ce implica sistemul 4-3-3, exista, dar selectionerul trebuie sa ii aleaga corect si nu sa-i aduca pe cei cu care a mai lucrat, doar pentru ca deja ii cunoaste, cand acestia nu sunt nivel de echipa nationala. 

Pe fiecare post voi scrie 2 sau 3 jucatori:

Portar: Pantilimon, Tatarusanu, 

Fundas dreapta: Sapunaru, Rapa

Fundas stanga: Rat, Radu Stefan

Fundas central: Chivu, Tamas, Goian

Mijlocas defensiv: Radoi, Ropotan,

Mijlocas central: Ad. Cristea, Herea, Tanase

Extrema dreapta: Torje, L. Ganea, Goga

Extrema stanga: Mutu, Deac, Zicu

Atacant: B. Stancu, Marica

Titulari: Tatarusanu- Sapunaru, Chivu, Tamas, Rat- Radoi- Ad. Cristea, Herea- L. Ganea, Mutu, Stancu

Pe langa acestia, vin din urma jucatori tineri, pe care ne putem baza in viitorul apropriat, cum sunt:

Portar: Silviu Lung Jr., Laurentiu Branescu

Fundas dreapta: Barboianu, Dananae, Sarghi, G. Matei

Fundas stanga: Sepsi,

Fundas central: Gardos, Papp, Gaman, S. Ilie

Mijlocas defensiv: Onicas,

Mijlocas central: Radut, R. Stanescu, F.Matei, C. Matei

Extrema dreapta: Hora, Grozav

Extrema stanga: Alexe, Gangioveanu

Atacant: Ionita, Rusescu

Cand ti-ai luat responsabilitatea de a califica echipa nationala la un turneu final, este greu sa faci modificari, pentru ca orice nereusita iti va fi atrbuita in totalitate, dar, de multe ori, schimbarile au dus spre succese, chiar daca nu imediate. Ar fi o prima mutare importanta spre alcatuirea unei nationale puternice si durabile. Resurse avem, dar trebuie sa stim sa le folosim!

Newcastle-Arsenal 4-4 si maniera inadmisibila de arbitraj al lui Phil Dowd.

In cadrul etapei a 26-a din Premier League, cotofenele au primit vizita tunarilor. A fost un meci captivant si frumos, nimeni nu poate nega acest lucru, dar maniera de arbitraj a lui Phil Dowd a fost IN-TO-LE-RA-BI-LA! Cu cele mai mari litere posibile! 

Minutul 26, al meciului, al etapei cu acelasi numar, avea sa aduca al patrulea gol al meciului. Arsenal conducea cu un halucinant 4-0 si se parea ca nimic nu-i va mai putea opri pe elevii lui Wenger sa ia toate cele 3 puncte.

Si totusi... centralul partidei nu a fost de acord cu acest lucru, iar dupa pauza a intrat decis pe teren sa reduca avantaj londonezilor, pana acesta nu mai exista deloc. Mai intai l-a eliminat pe Diaby (50'), dupa ce Barton a fost cel care a intrat criminal si trebuia scos de pe teren. Apoi a acordat incorect un penalty (68'), moment in care trupa lui Alan Pardew a prins curaj. Barton a transformat, dupa care Best (75') a marcat si el. Bineinteles ca nu i-a fost de ajuns lui Dowd, care avea sa acorde inca un penalty, la fel de "clar" ca si primul. Era minutul 83 si Arsenal inca conducea cu 4-3, dar deja era doar o chestiune de timp pana Newcastle va egal, lucru care s-a si intamplat (87').

Sigur ca vor fi oameni care sa sustina cu tarie faptul ca Arsenal, daca are pretentii la titlu, nu are voie sa cedeze cum a facut-o, dar pana si cei mai mari campioni au limitele lor. Singurul lucru care nu are limite, si este din ce in ce mai pregnant, este nesimtirea si dezinvoltura de care dau dovada arbitrii care, pana la urma, sunt platiti din banii cluburilor si ar trebui sa nu greseasca atat de des si de flagrant.

Un moment ca si acesta poate duce la pierderea titlului, pentru care o echipa depune atata efort. Astazi este Arsenal, dar maine poate fi Chelsea, Bayer Leverkusen sau orice alta formatie din lume, asa ca este foarte important sa se traga un semnal de alarma, la nivel mondial, cu privire la faptul ca arbitrii nu sunt decat niste simpli angajati, care au obligatia sa arbitreze corect si sa nu influenteze rezultatul final.

Si ca un simplu "bonus",  Arsenal a fost dezavantajata si etapa trecuta, cand echipei Everton i s-a validat un gol dintr-un offside cat roata carului! Dupa meci arbitrul si-a recunoscut greseala dand vina pe asistent.