De ce trebuie schimbat sistemul de joc la echipa nationala?

De ce nu este bun pentru nationala sistemul 4-4-2?

Un sistem care, cu siguranta, acopera bine spatiile, dar foarte previzibil, nu se potriveste unei echipe in care puterea grupului pare sa fie singurul avantaj viabil.

Romania nu poseda, in momentul de fata, jucatori de mare valoare, care sa faca diferenta, asadar este extrem de greu sa ai rezultate cand folosesti sistemul clasic. Asezarea in teren , la 4-4-2, este una invechita, care nu se mai prea foloseste in campionatele mari sau la echipele nationale de succes, pentru ca nu surprinde cu nimic si nici nu se creeaza superioritate in niciunul din compartimente.

Una dintre marile probleme la modulul 4-4-2 este distanta mare dintre mijlocasi si atacanti. Cei doi mijlocasi centrali sunt deobicei jucatori cu valente defensive, ca si in cazul nostru (Ropotan, Muresan, Radoi, Apostol, Florescu,etc.), asa ca atacul trebuie, cel putin teoretic, desfasurat pe benzi. Asta nu ar fi o problema, pentru ca multe echipe bune ataca pe lateralele terenului, dar cand si mijlocasii laterali trebuie sa faca ambele faze, este greu pentru ei sa ajunga sa centreze sau sa finalizeze. Nu pot fi eficienti in ambele ipostaze. Astfel, tot jocul ofensiv, se rezuma la cei doi atacanti, care nu sunt sustinuti de linia a doua.

De ce ar trebui sa se adopte sistemul 4-3-3 si ce jucatori sunt indicati pentru acest sistem?

Mutu a revenit (oare a cata oara?) la nivelul bun, aratat dintotdeauna, in meciul Palermo-Fiorentina, terminat 2-4, asa ca Razvan Lucescu nu are nicio scuza daca nu-l va convoca la echipa nationala. Avem nevoie de el ca de aer pentru ca, pe langa faptul ca este un jucator cu adevarat de valoare, este si un lider si model de urmat (cel putin in teren), capabil sa traga echipa dupa el. Ca si extrema stanga este letal; la Chelsea a jucat pe acel post, la Juve la fel. Lucescu nu trebuie sa-l forteze pe alt post, cand poate juca 4-3-3, care, dupa opinia multor antrenori de nivel international, este sistemul ce acopera cel mai bine terenul, fiind eficient atat in aparare, cat si in atac. 

Jucatori romani de valoare, cu calitati pentru fiecare post ce implica sistemul 4-3-3, exista, dar selectionerul trebuie sa ii aleaga corect si nu sa-i aduca pe cei cu care a mai lucrat, doar pentru ca deja ii cunoaste, cand acestia nu sunt nivel de echipa nationala. 

Pe fiecare post voi scrie 2 sau 3 jucatori:

Portar: Pantilimon, Tatarusanu, 

Fundas dreapta: Sapunaru, Rapa

Fundas stanga: Rat, Radu Stefan

Fundas central: Chivu, Tamas, Goian

Mijlocas defensiv: Radoi, Ropotan,

Mijlocas central: Ad. Cristea, Herea, Tanase

Extrema dreapta: Torje, L. Ganea, Goga

Extrema stanga: Mutu, Deac, Zicu

Atacant: B. Stancu, Marica

Titulari: Tatarusanu- Sapunaru, Chivu, Tamas, Rat- Radoi- Ad. Cristea, Herea- L. Ganea, Mutu, Stancu

Pe langa acestia, vin din urma jucatori tineri, pe care ne putem baza in viitorul apropriat, cum sunt:

Portar: Silviu Lung Jr., Laurentiu Branescu

Fundas dreapta: Barboianu, Dananae, Sarghi, G. Matei

Fundas stanga: Sepsi,

Fundas central: Gardos, Papp, Gaman, S. Ilie

Mijlocas defensiv: Onicas,

Mijlocas central: Radut, R. Stanescu, F.Matei, C. Matei

Extrema dreapta: Hora, Grozav

Extrema stanga: Alexe, Gangioveanu

Atacant: Ionita, Rusescu

Cand ti-ai luat responsabilitatea de a califica echipa nationala la un turneu final, este greu sa faci modificari, pentru ca orice nereusita iti va fi atrbuita in totalitate, dar, de multe ori, schimbarile au dus spre succese, chiar daca nu imediate. Ar fi o prima mutare importanta spre alcatuirea unei nationale puternice si durabile. Resurse avem, dar trebuie sa stim sa le folosim!