Cel mai interesant meci din Primera Division, etapa a 10-a, s-a desfăşurat întreAthletic Bilbao şi Athletico Madrid. Marcelo Bielsa a folosit un sistem 4-3-3, cu Iraizoz- Iraolo, Aurtenetxe, Amorebieta, Ekiza- Martinez, Iturraspe, De Marcos- Susaeta, Muniain, Llorente. Omologul său, Gregorio Manzano, a recurs la o formulă 4-2-3-1, cu Courtois- Silvio, Filipe, Miranda, Godin- Gabi, Assuncao- Diego, Reyes, Arda Turan- Falcao.
Desfăşurarea meciului
Cele două echipe au început cu un joc de aşteptare, pentru a se analiza reciproc. Mingile lungi au fost la ordinea zilei în tabără bască, pe când madrilenii au optat spre un joc la firul ierbii. Minutul 9 a adus prima fază controversată; Susaeta a preluat, a driblat şi a ajuns în care, unde a fost pus la pământ. Totuşi, arbitrul a considerat că nu a fost fault şi a privat gazdele, după părerea mea, de un penalty. Trei minute mai tărziu, Falcao fost a blocat excelent de Iraizoz, iar meciul căpătă ritm. Amorebieta a fost schimbat după nici jumătate de repriză, cu San Jose, din cauza unei accidentări. Încet, oaspeţii au părut că pun stăpânire pe joc, aşa că bascii au recurs la contraatacacuri şi au făcut-o foarte bine, creându-şi câteva ocazii mari. Contrat aşteptărilor, meciul s-a stins şi doar faulturile s-au înmulţit înteţit. Cele două formaţii au căutat să nu ia gol, din această cauză n-au atacat cu foarte mulţi oameni şi au pasat mult în spate. Llorente a fost cel mai periculos om al primei părţi, dar a ratat câteva ovazii bune, însă, cu ajutorul lui, Bilbao a egalizat raportul de forţe. Scorul la pauză a fost 0-0, după o repriză cu oscilaţii, ca ritm şi calitate tehnico-tactică.
Bilbao a simţit că poate să ăşi adjudece victoria şi l-a introdus pe Ander Herrera în locul lui Martinez, o schimbare cu caracter ofensiv. Sistemul a devenit un fel de 4-2-4, cu trei jucători ofensivi în spatele puternicului Llorente. Gazdele s-au năpustit în atac, dar trupa lui Manzano s-a grupat bine în apărare, air meciul, ca şi în prima parte, a pierdut din ritm. Golul a venit, în cele din urmă, după o fază prleungită de atac. Llorente a marcat norocos, după o deviere nefericită a lui Filipe mingea s-a prelins în poarta lui Curtois (67'). La nici trei minute acelaşi Llorente a dublat avantajul echipei sale, după o lovitură precisă de cap, din câţiva metri, pierdut din marcaj. Bilbao s-a dezlănţuit şi a marcat încă o dată (74'). Toquero a reluat, din nou cu capul, în poarta lui Curtois, după o fază fixă. Pâna la fluierul final, niciuna dintre echipe nu a mai forţat, deoarece Bilbao era mulţumită cu rezultatul, iar Madrid era conştientă că nu poate întoarce rezultatul.
Un meci echilibrat, în ciuda scorului net superior gazdelor, în care diferenţa a fost făcută de 10 minute extraordinare ale lui Bilbao. Llorente este un vârf de rasă, capabil să joace la marile echipe ale Europei. Athletico Madrid are nume mari, printre care Diego sau Falcao, dar nu este o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Pe lângă faptul că nu şi-au format încă automatisme, par că fiecare joacă pentru el. Falcao este prea izolat în faţă, mijlocaşii nu-l ajută, dar, culmea, nu ajută îndeajuns nici apărarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu