Arsenal-Leeds United 1-0

Turul trei al FA Cup a adus duelul dintre Arsenal şi Leeds, cândva un derby al primei ligi engleze, acum doar un duel al orgoliilor. Wenger folosit un sistem 4-2-3-1, introducând mai multe rezerve, în încercarea de a-şi odihni o parte din titularii obişnuiţi. Echipa de start a fost Szczesny- Coquelin, Koscielny, Squillaci, Miquel- Song, Arteta- Oxlade-Chamberlain,  Ramsey,  Arshavin- Chamakh. Simon Grayson, managerul lui Leeds, a folosit formula 4-4-2, cu  Lonergan- Thompson, Lees, O'Dea, White- Townsend, Clayton, Vayrynen, Pugh- Nunez, Becchio.

Henry a adus victoria echipei sale la redebut.

Desfăşurarea meciului

Arsenal a început în forţă, cu Arshavin în prim-plan. Rusul a tras defectuos de trei ori în primele cinci minute, ultima dintre ocazii fiind uriaşă, atacantul ratând singur cu portarul şi dovedind încă o dată că este ieşit din formă, cu toate că încearcă multe acţiuni pe cont propriu. Dacă aceste prime cinci minute au fost pline de evenimente, meciul a pierdut din ritm. Doar cvasiocaziile lui Arteta, Squillaci şi Ramsey au mai animat partida. De cealaltă parte, Becchio a avut o acţiune, singura pentru trupa lui, în minutul 23. Până la pauză tunarii au dominat poziţional, dar nu au fost periculoşi. Mai mult, ghinioanele cu accidentările continua, Coquelin accidentându-se şi fiind schimbat cu Yennaris, un tânăr care deabia şi-a sărbătorit majoratul. Urma o a doua parte de uzură, în care toţi fanii aşteptau intrarea lui Henry, care a început pe banca de rezerve. 

Mitnaul secund a avut un început la indigo cu primul. Arshavin a revenit în atenţia tuturor, dar s-a evidenţiat din nou negativ, cu două faze pe care le-a finalizat modest, ca să fim blânzi cu el. În continuarea gazdele au presat, iar Arteta a ratat o mare ocazie, la o fază în care a vrut să rezolve cu o execuţie de fineţe (54'), din 10 metri, ca apoi Arshavin să mai rateze încă o dată. Este clar că rusul nu se mai găseşte la forma care l-a consacrat şi este frustrant, pentru că nu motivaţia îi lipseşte, ci concentrarea sau, cum se spune des pe la noi, norocul. Londonezii au presat în continuare, iar fazele periculoase s-au înteţit la poarta lui Lonergan. Chamberlain a continuat şirul ocaziilor, cu o folha seca de toată frumuseţea, dar pe direcţia portarului (63'), care a respins în faţă, dar a avut noroc pentru că nici un jucător advers nu era poziţionat bine. Wenger a conştientizat faptul că jucătorii din teren nu au avut inspiraţia de a marca şi i-a introdus pe Thierry Henry şi Walcott în locurile lui Chamakh şi Ox-Chamberlain. Revenirea celui mai prolific marcator tunar se producea, iar revirimentul era aşteptat tocmai de la acesta, problema care se punea era dacă putea să fie eficient cu atât de multă presiune pe umeri. Şi de cealaltă parte au survenit schimbări, cu McCormack, golgeterul echipei, care i-a luat locul lui Becchio, pentru ca Leeds să dea o eventuală lovitură pe contraatac. Însă Arsenal a marcat, prin Henry, care a preluat în careu şi şi-a arătat clasa, cu un şut plasat la colţul lung (77'). După gol Leeds a avut o ocazie, prin noul intrat McCormack, apoi a schimbat, Forssell-Nunez, pentru a încerca să egaleze, dar nu au reuşit.

Arsenal câştigă 1-0 şi se califică mai departe, în urma unui meci greu, chinuit, în care a impus ritmul de la un capăt la celălalt, dar a avut greutăţi în a marca. Henry a fost providenţial şi arată că încă mai are ce-i trebuie să joace pentru Arsenal şi să o facă bine.