Real Madrid-Barcelona 1-0 a.e.t.

Al doilea din seria de patru El Clasico-uri a avut loc in finala Cupei Regelui Spaniei. Ambele echipe au avut cativa jucatori indisponibili sau nu in cea mai buna forma, asa ca echipele trimise in teren de cei doi tehnicieni au fost urmatoarele: Casillas-Arbeloa, Ramos, Carvalho, Marcelo- Pepe, Khedira, X. Alonso- Ronaldo, Ozil, Di Maria, respectiv Pinto- Alves, Mascherano, Pique, Adrianp- Busquets, Xavi, Iniesta- Villa, Messi, Pedro. Dupa cum vedem, Mourinho a ales sa joace fara un varf impins/ numar 9 autentic, pentru a crea densitate la mijlocul terenului, dar si pentru ca a vazut ca in meciul precendent Benzema a fost mana moarta. Guardiola, dupa cum a promis, l-a folosit pe Pinto in poarta, iar Puyol, fiind accidentat, a fost inlocuit de la inceput de Mascherano.

Desfasurarea meciului

Realul a inceput mai determinata ca niciodata, in jumatatea adversa, cu un pressing foarte agresiv, cu toata echipa, spre a nu-si lasa adversarii sa practice jocul normal de pase. Astfel, Barcelona a parut un pic naucita si pana la pauza nu a contat. De altfel, galacticii au avut ocaziile mai mari, printre ele numarandu-se si o bara a lui Pepe. Pe langa asta, jocul a fost foarte fragmentat, lucru care s-a mentinut pe intreg parcursul lui, dar, poate surprinzator, faulturile au venit si dintr-o parte si din cealalta. In minutul 28, nervii jucatorilor au cedat, dar arbitrul nu a luat masuri disciplinare si bine a facut, pentru ca ar fi putut dezechilibra meciul. 

Repriza a doua a apartinut Barcelonei, care, pe fondul oboselii fizice a adversarilor, s-a dezlantuit, avand ocazie dupa ocazie, Casillas fiind cel care si-a tinut echipa in joc, cu niste interventii de generic. Mourinho a simtit ca trebuie sa schimbe ceva si l-a introdus, in minutul 70, pe Adebayor, in locul lui Ozil, neamtul nefacand un meci prea bun, mai ales in atac, unde a pierut multe mingi utile.

In timpul regulamentar nicio echipa nu a reusit sa se desprinda, astfel ca s-a ajuns la prelungiri. Aici, ambele echipe si-au continuat registrul tactic, iar, in minutul 103, Di Maria a scapat pe contraatac, a facut un un-doi cu Marcelo, si i-a centrat lui Ronaldo, care la invins cu o lovitura de cap perfecta pe Pinto. Barcelona, de celalta parte, a atacat cu toate liniile pana la final. Afellay l-a inlocuit pe Villa, iar Keita pe Busquets. Pique a urcat in atac, devenind astfel varf, dar Realul a tras cu dintii de acest rezultat, in genul Interului anul trecut, cand s-a aparat cu toata echipa, si a reusit sa nu primeasca gol, ba chiar era sa dubleze avantajul, prim acelasi Ronaldo, care a scapat singur cu Pinto, dar a sutat in el.

Concluzionand, Mourinho a castigat cu sansa, adoptand aceeasi tactica ca si in semifinala Champions League de anul trecut, lucru care nu merge intotdeauna. Cele doua echipe au fost foarte compacte, mai ales pe faza fiecaruia de aparare, iar in atac au dus oameni acolo foarte repede. Acest joc de tranzitie este din ce in ce mai folosit de antrenori, care aleg sa se apere cu toata echipa si apoi, cand castiga mingea, sa tasneaca in atac cu cate 3,4,5 jucatori.

Ronaldo- jucatorul decisiv pentru Real Madrid