In fotbal, oricat de frumos ai juca, nu ai nicio sansa sa ai continuitate in rezultate si, implicit, sa castigi trofee daca nu ai o aparare solida, care sa dea siguranta echipei. Aceasta porneste de la un portar bun si experimentat si se termina cu o linie de fundasi disciplinati tactic, de valoare, care nu gresesc deloc pe parcursul unui sezon sau daca o fac, o fac extrem de rar. Asta este prima regula si totoadata cea mai importanta pentru a avea rezultate si a castiga trofee; daca stam sa facem o radiografie vedem ca toate echipele bune, intrate in istorie, au avut fundasi de mare valoare.
Milanul anilor '80 ii avea pe Galli (portar), Maldini, Costacurta, Baressi si Tassotti. Real Madrid, care intre 1998 si 2002 a castigat 3 Cupe ale Campionilor, a avut fundasi precum Hierro, Panucci, Roberto Carlos, Salgado sau Sanchis, iar pe Casillas in poarta. Echipa actuala a Barcelonei are sau a avut aparatori de superclasa, intre care se numara Puyol, Pique, Abidal, Dani Alves, Marquez sau chiar van Bronckhorst, care a trecut si pe la tunari. Asadar, vedem ca toate echipele de succes, dintre care am enumerat doar trei, inainte de a avea linii ofensive extraordinare, aveau aparari foarte bune, care dadeau siguranta echipei, lucru cel mai important si greu de obtinut la o echipa de fotbal.
Dar sa revenim la Arsenal.
In ultimii ani au plecat fundasi precum Kolo Toure, William Gallas, Ashley Cole, Sol Campbell, Pascal Cygan sau Lauren. Nu spun ca Wenger a facut rau ca i-a lasat sa paraseasca clubul, pentru ca deja implinisera o varsta si managerul a simtit nevoia sa faca o schimbare, sa intinereasca lotul, dar jucatori precum Koscielny, Squillaci, Senderos, Silvestre sau altii, care s-au perindat pe la Arsenal, nu se ridica nici macar la jumatate din valoarea clubului. Nu numai ca nu s-au ridicat la acest nivel, dar nici macar nu au adus acea atitudine de invingatori pe care un Adams, un Henry, un Vieira, un Bergkamp o aveau, atitudine care a propulsat-o pe Arsenal pe primul loc, a ajutat-o sa castige campionat fara infrangere.
Cu Koscielny, care gafeaza cand ti-e lumea mai draga, cu Squillaci, depasit de valoarea campionatului si fara o dublura apropriata ca valoare de Robin van Persie, nu ai cum sa emiti pretentii la titlu.
Insa cu toate aceastea, Wenger a spus de nenumarate ori in acest sezon ca acest grup de jucatori, pe care ii are la ora actuala la Arsenal, este cel mai bun si echilibrat din cate a crescut si avut. Calitativ, poate chiar are dreptate, dar faptul ca are doar doi fundasi centrali decenti, dar care oricum nu se ridica la nivelul celor din trecut (Djourou, Vermaelen), a facut ca echipa londoneza sa contabilizeze inca un an fara trofeu.
Ipoteza ca Arsene Wenger chiar crede ca echipa pe care o are merita sa castige campionatul, iar faptul ca nu a reusit nici in acest in il pune pe seama ghinionului (penalty-uri neacordate, goluri primite in ultimele minute, accidentari multe, lipsa maturitatii), poate fi foarte adevarata pentru ca el, sunt sigur, crede cu incapatanare ca formatia pe care o antreneaza este cea mai valoroasa din campiona, chiar si nu aceasta aparare fragila, "in stare" sa primeasca gol la orice ocazie.
De cealalta parte, Sir Alex Ferguson, la un moment dat in acest campionat, a dat o declaratie cel putin surprinzatoare, care suna cam asa: "This season I am helped a little bit because I have two or three injuries at the moment, so my options are condensed." (In acest sezon sunt putin ajutat pentru ca am doua sau trei accidentari, in acest moment, asadar optiunile mele sunt condensate/restranse). Astfel, vedem la Alex Ferguson o cu totul alta abordare, foarte interesanta, pe care n-am vazut-o la Wenger, acesta lamentandu-se tot sezonul in momentul in care i se accidenta cate un jucator. In plus, Ferguson si-a certat jucatorii cand acestia au gresit, pe cand Wenger a cautat tot timpul sa puna greselile elevilor lui pe seama arbitrajului sau ghinionului, ori sa si le atribuie, lucru care, se pare, i-a bagat intr-un blocaj psihic pe Fabregas& co.
Astfel, trebuie sa recunoastem ca Manchester United, echipa cu care Arsenal s-a luptat tot sezonul, si-a castigat partidele chiar si cand a jucat prost, a stiut sa adune puncte fara sa impresioneze si merita sa castige campionatul, nu datorita prestatiei ei, ci datorita mentalitatii de invigatoare si a faptului ca a stiut sa infrunte clipele dificile, chiar si atunci cand au lipsit jucatori determinanti, precum Nani, Vidic sau Ferdinand, sau cand au trebuit sa intoarca rezultate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu