Arsenal-Liverpool 1-1

In cadrul etapei a 33-a din Premiei League, Arsenal a primit vizita lui Liverpool, in ce avea sa fie ultima sansa a tunarilor de a mai spera la titlu. Wenger a schimbat un pic sistemul si a jucat 4-3-3, cu Szczesny- Eboue, Djourou, Koscielny, Clichy- Diaby, Fabregas, Wilshere- Walcott, Nasri, van Persie. Daglish a folosit sistemul clasic, cu Reina- Flanagan, Carragher, Skrtel, Aurelio- Kuyt, Spearing, Lucas, Meireles- Carroll, Suarez.

Desfasurarea meciului

Arsenal a mizat gresit pe viteza lui Walcott, in fata unei echipe care a venit sa se apere; spun asta pentru ca, din moment ce cormoranii au ales sa se bage cu fundul in poarta, viteza lui Walcott, indicata cand echipa lui joaca pe contraatac, nu a putut fi pusa in valoare. Nici faptul ca Wenger continua sa joace intotdeauna cu un singur varf nu este indicat si ar trebuie sa se adapteze de la meci la meci, in functie de cum joaca echipa adversa. Faptul ca van Persie a fost unicul varf autentic le-a facut viata mai usoara stoperilor lui Livepool, care i-au facut un marcaj in zona si au putut, pe rand, sa-i dubleze pe fundasii laterali, ocupati cu Walcott, repsectiv Nasri.

Liverpool, de celalta parte, a venit cu scopul clar de a sta in expectativa, cu toata echipa in jumatatea proprie si sa astepte eventuale contraatacuri. Daglish i-a introdus pe cei doi atacanti, atat de diferiti ca si caracteristici, pentru a se completa unul pe celalalt. Carroll, varf masiv, a jucat rolul unui pivot, catre care s-au incercat mingi lungi, iar Suarez, foarte bun tehnician, a avut mai mult un rol de volante, plasandu-se cand in stanga cand in dreapta.

Meciul a inceput la poarta oaspetilor si a continuat asa pe tot parcursul lui, cateva exceptii facand contraatacurile duse de Suarez, Kuyt, Carroll si, rar, ajutati de Meireles sau Spearing. Arsenal a asezat mult jocul, poate prea mult, incercand sa inscrie "golul perfect", cum numesc expertii acest tip, de joc, cand vrei, pur si simplu, sa intri cu mingea in poarta. Pana la pauza a avut cateva ocazii, dar mai mult periculoase prin distanta mica a mingii fata de poarta lui Reina, pentru ca suturi pe poarta spaniolului nu au prea fost. 

Dupa cum spuneam, repriza a doua nu s-a deosebit de prima. Acelasi pressing avansat al tunarilor, dar fara rezultate pe tabela. Liverpool a iesit la joc mai mult ca si in prima parte, acest lucru fiind indicat si de raportul posesiei, relativ egal. Dupa minutul 60, cei doi tehnicieni au mutat; daca Daglish a fost mai mult nevoit de accidentari, Wenger a fortat victoria. In acest sens, i-a scos pe Wilshere si Walcott si i-a introdus pe Bendtner si Arshavin, pastrand sistemul 4-3-3, dar avand jucatori mai ofensivi si mai abili in fata portii. 

Cu toate acestea, ocaziile au intarziat sa apara si se parea ca meciul se va termina cu o remiza alba. Totusi, Fabregas, in minutul 96, a obtinut penalty, iar van Persie l-a transformat, dar trei minute mai tarziu, Lucas a stiut sa cada la un duel cu Eboue, in careu, arbitrul a dictat lovitura de pedeapsa, iar Kuyt a transformat-o, la randu-i, fara nicio emotie. Astfel, scorul din tur s-a repetat, iar Arsenal si-a naruit toate sperantele, si asa redeuse, la titlu.

Concluzionand, Arsenalului ii lipseste ceva, iar acel ceva este o minte limpede in fata portii si o organizare mult mai buna in aparare, mai ales in momentele in care conduce. Aceste meciuri, in care a pierdut puncte dupa ce s-a aflat in avantaj, i-au periclitat sansele la titlu si in acest sezon, iar problema aceasta se pare ca se tot repeta de cativa ani incoace!