Performantele fotbalului romanesc.

Sportul romanesc nu a mai atins marea performanta de ceva vreme (poate cu exceptia handbalului feminin, dar si aici avem semne de intrebare, pentru ca Romania are cel mai bun lot din lume si, cu toate acestea, nu a  castigat aurul in nicio competitie). Daca stam sa ne gandim, sporturile in care am avut rezultate notabile si, atentie, nu intamplatoare, pot fi numarate pe degetele de la o mana (handbalul, boxul, judo, gimnastica si cam atat?!), iar cele in care am avut rezultate sporadice pot fi numarate pe degetele de la cealalta mana (fotbalul, inotul, atletismul, scrima, tenisul).

Haideti sa ne concentram doar pe "sportul rege" si sa analizam obiectiv daca fotbalul romanesc si-a atins vreodata potentialul sau maxim sau daca chiar l-a depasit. Mai exact, am avut, avem, vom avea performante la nivelul posibilitatilor? Ne-am depasit potentialul sau, dimpotriva, nu l-am atins? 

De-a lungul istoriei, am avut cateva echipe care au impresionat. Steaua 86' si Romania 94' par a fi doua exemple foarte clare ca fotbalul romanesc a fost, in trecut, sus si foarte sus. Sa castigi Cupa Campionilor este ceva greu de realizat. Chiar si sa ajungi intr-un sfert de Campionat Mondial, in acest moment, ar fi o performanta enorma.

Steaua 86'

Sezonul 1977/1978 avea sa fie ultimul in care Steaua castiga titul intern, pentru o buna perioada de timp. Urmau sase sezoane in care Craiova, Fc Arges si Dinamo si-au impartit titlurile. Totusi, in tot acest timp, trupa condusa de Ienei si Iordanescu, nu a stat degeaba. A luat tot ce era mai bun in tara si se pregatea pentru "marea lovitura", la care nimeni nu indraznea sa se gandeasca. Cel mai bine este reflectat acest fapt din comentariul crainicului, care dupa ce Duckadam a aparat al patrulea penalty, urla ca "Suntem finalisti", ca doar apoi sa-si dea seama ca "Cupa Campionilor Europeni este la Bucuresti".

Munca unui grup dadea roade si asta era cel mai important, lucrul pe care lumea avea sa nu-l uite niciodata. Toate celelalte detalii erau date la o parte, uitate. Totusi, nu putem trece asa usor peste un anumit element, decisiv, in opinia mea, care ne-a marit considerabil sansele de izbanda. 

In urma cu numai un an, Juventus intalnea pe Liverpool in finala, pe stadionul Heysel, Belgia. Acolo avea sa se intample "cea mai neagra ora din istoria competitiilor UEFA", dupa cum spunea, in 2004,  Lars-Christer Olsson, oficial UEFA. Urmarile au fost drastice: timp de mai multe sezoane nicio echipa engleza nu avea drept de participare in vreo competitie europeana. Acest lucru, se pare, a avantajat Steaua, care a avut calea usurata spre finala de la Sevilla. Spun asta pentru ca, cu doar doi ani inainte, Dinamo era eliminata in semifinalele Cupei Campionilor de englezii de la Liverpool, scor general 3-1. 

Acest "mic detaliu" este foarte important, pentru ca ne arata ca in momentul cand Steaua a castigat trofeul, cel mai puternic campionat din Europa nu avea dreptul sa-si trimita nicio reprezentanta. Scopul meu nu este acela de a micsora meritele ros-albastrilor, ci de a va oferi o imagine de ansamblu a parcursului Stelei, iar acest lucru se poate intampla doar daca informatiile sunt pe deplin corecte.


Vreau sa spun ca trupa din Ghencea a cunoscut marea performanta dupa o serie de evenimente favorabile, toate aceastea culminand cu finala, cand Barcelona a dominat jocul, dar l-a pierdut la penalty-uri.

Romania 94'

"Generatia de aur", cum ne place sa le spunem, mergea in SUA cu ganduri mari. Se parea ca Romania avea, in sfarsit, o echipa buna, chiar buna de tot, cu fotbalisti in adevaratul sens al cuvantului. Antrenor era Anghel Iordanescu, unul dintre cei mai buni tehnicieni romani din istorie, daca nu cel mai bun. Valoarea era de partea noastra si speram la o performanta notabila. Echipa era sudata, unita si aveam si jucatori care sa faca diferenta. De grupe am trecut destul de usor. Chiar daca Elvetia ne-a administrat un sec 4-1, am castigat grupa, dupa victoriile in fata Columbiei si Statelor Unite. Optimile erau un hop mare, pentru ca intalneam Argentina. Maradona, suspendat pentru consum de droguri, se uita cu mahnire, din tribune, cum "Maradona din Carpati" isi conducea echipa magistral catre o victorie enorma. Tricolorii aveau sa castige 3-2 si urmau sa joace pentru accederea in semifinale.


Presiunea de a ajunge in penultimul act, se pare, a fost prea mare. Chiar daca am egalat, nesperat, in minutul 88 si am preluat conducerea in 101', Prunea a iesit prost la o centrare, dar sperantele continuau. Era 2-2 si totul avea sa se decida la penalty-uri. Aici am cedat presiunii, lucru des intalnit la romani.


Aceasta echipa, la ce jucatori avea, ar fi putut mult mai mult. Acum, dupa ani se zile de la acel meci de trista amintire, putem doar sa ne gandim la ce-ar fi fost daca...?

Avem sau nu performante la nivelul posibilitatilor?

Problema  fotbalistului roman pare a fi aceea ca  el  niciodata nu este pregatit de marea performanta. Nu are o cultura fotbalistica, ii lipseste moralul si traieste totdeauna cu impresia ca are a doua sansa. Aceste lucruri nu sunt ceva nou, ele vin din trecut si s-au format de-a lungul generatiilor. Romanii, ca natie, sunt obisnuiti sa se multumeasca cu putin si sa nu duca nimic la bun sfarsit. Fac totul dupa ureche si le place sa creada ca se pricep in orice domeniu. 

Asadar, sunt sigur ca, in legatura cu performantele fotbalului romanesc, ne-am depasit cu mult potentialul si am facut-o printr-o succesiune de imprejurari favorabile, fara sa demonstram pe deplin ca meritam. 

Pentru a creste, cluburile de fotbal trebuie sa isi imbunatateasca infrastructura, sa acorde mult mai multa atentie centrelor de copii si juniori, sa angajeze antrenori profesionisti (care sa vina cu o atitudine favorabila performantei) si sa dea mai multa atentie fanilor, pentru ca acestia sunt unul dintre cele mai bune surse de venit .

Pe langa toate aceste chestiuni de ordin economic, cu fotbalistul roman trebuie lucrat, de mic, la imbunatatirea moralului, atitudinii, spiritului competitiv si culturii fotbalistice (la acest ultim aspect cel mai bun exemplu este fotbalistul italian). Numai asa vom putea obtine performante si, de data aceasta, fara sa ne depasim conditia.