Everton-Arsenal 0-1

Etapa a 29-a din Premier League a adus un duel între două dintre cele mai interesate echipe engleze din ultimii ani, respectiv Everton şi Arsenal. David Moyes a folosit un 4-2-3-1, cu Howard - Hibbert, Heitinga, Distin, Baines -  Pienaar, Fellaini, Osman, Drenthe, Cahill - Jelavic. Arsene Wenger a mizat doar pe o extremă de viteză, cealaltă fiind un jucător mai lent, dar mai tehnic şi în revenire de formă. Titularii au fost Szczesny - Sagna, Vermaelen, Koscielny, Gibbs - Walcott, Arteta, Song, Ramsey, Rosicky - van Persie, într-o aşezare 4-3-3.

Arteta s-a întors cu noroc pentru Arsenal pe stadionul pe care a jucat ani la rând.

Desfăşurarea meciului

Arsenal a început în atac, cu un joc de posesie în jumătatea adversă, şi a avut două mari ocazii să treacă în avantaj prematur, prin ambele prin Ramsey (5' şi 7'). Acestea anunţau golul ce avea să vină, în urma unui corner, marcator fiind Vermaelen, după o lovitură superbă de cap (8'). Asediul, pentru că îl putem numi astfel, a continuat la poarta lui Howard, dar acesta l-a blocat in extremis pe van Persie (10'), iar tunarii păreau că nu vor să mai aibă un meci cu emoţii şi încercau să închidă partida încă din prima parte. Totuşi, Everton a intrat, uşor, în meci şi putea marca prin Jelavic, dar lovitura de cap a acestuia a trecut puţin pe lângă bara porţii apărate de Szczesny (14'). Meciul avea ritm şi ocazii, ambele formaţii fiind predispuse în general la un joc deschis, plăcut ochiului, chiar dacă nu întodeauna eficient. Următoarea fază de menţionat a fost anularea eronată a reuşitei lui Drenthe, care, în urma unor pase în succesiune, a primit mingea singur în careu şi l-a executat pe Szczesny, polonezul fiind salvat de greşeala tuşierului (30'). Elevii lui Wenger păreau că nu vor marca încă o dată, în ciuda startului fulminant, astfel că emoţiile nu aveau să dispară în rândul suporterilor londonezi. Până la finalul reprizei, niciuna dintre formații nu a mai marcat, Arsenal făcând un joc de așteptare și păstrând mingea mult la jumătatea terenului.

Mitanul secund a început cu Everton în ofensivă, care a presat și a venit ca un tăvălug peste apărarea tunară, cu toate liniile în atac. Băieții lui Arsene au rezistat şi au contracarat entuziasmul elevilor lui David Moyes prin pase succesive menite să temporizeze partida. Jelavic a scăpat pe contraatac, dar Vermaelen a avut o intervenţie de manual, ca la faza imediat următoare van Persie să lovească doar bara, aflat în careu, într-o poziţie ideală (57'). Se reîncepea, aşadar, jocul pe contre, cu o tranziţie rapidă a balonului de la o poartă la cealaltă. Arsenal a trăit în continuare periculos, cu acest joc la offside, foarte greu de realizat, mai ales când ai în faţă jucători de talent şi viteză, precum Cahill, Pienaar sau Drenthe, şi trebuia să schimbe ceva pentru a reuşi să-şi adjudece toate cele trei puncte. A continuat însă doar să se apere, din când în când mai având câte o zvâcnire ofensivă, nefiind în stare să ţină de minge, dar, cu toate acestea, Wenger nu s-a grăbit să mute tactic. În cele din urmă, ultimul sfert de oră a adus schimbări, de ambele părţi, Anichebe şi Gueye, doi atacanţi, în locurile lui Drenthe şi Osman, mijlocaşi, respectiv Gervinho - Walcott, mutare post pe post, menită să revitalizeze atacul sau, mai bine zis, contraatacul tunar.

Până la final nu s-a mai înscris, iar Arsenal arată că ştie să conserve un rezultat şi să câştige chiar şi atunci când joacă mai puţin bine. Acest meci a aparţinut fundaşilor, care n-au greşit, ba mai mult au reuşit să marcheze, prin Vermaelen, de departe cel mai bun stopper din lotul tunarilor. Cu această victorie, trupa din nordul Londrei trece pe locul trei, depăşind marea rivală, Tottenham, care s-a încurcat cu Stoke City, reuşind să scoată in extremis un egal, în ultimul minut, marcator şi salvator fiind van der Vaart.

Ceea ce părea imposibil este acum realitate, adică Arsenal pe podiumul campionatului englez, iar Arsene Wenger demonstrează că a făcut bine că nu s-a abătut de la maniera de joc gândită la începutul sezonului. Eşecurile din toamnă şi iarnă au fost datorate de numeroasele accidentări şi de lipsa de încredere a tuturor cu privire la posibilităţile lui Arsenal, coroborate cu dese ghinioane şi decizii controversate luate împotriva tunarilor, cum ar fi eliminarea lui Djourou în meciul cu Fulham, când scorul era 1-0, ca să dau doar un exemplu.