În cadrul Copa America, Brazilia a dat piept cu modesta echipă a Venezuelei, condusă de Cesar Farias, cel mai tânăr tehnician al acestei ediţii. Naţionala carioca a jucat într-un sistem 4-3-3, de multe ori schimbându-se în 4-2-3-1, cu Julio Cesar- Dani Alves, Lucio, Thiago Silva, Andre Santos- Lucas Leiva, Ramires, Ganso- Neymar, Robinho, Pato. Adversarii lor au folosit formula 4-4-2, cu Vega- Rosales, Peroto, Vazcarrondo, Cichero- Gozalez, Rincon, Lucena, Arango- Miku, Rondon.
Desfăşurarea meciului
Partida a început cum era de aşteptat, cu Brazilia la cârma jocului, presând încontinuu pentru a prelua conducerea, iar Venezuela cu o apărare pe două linii, singurii jucători mai avansaţi fiind cei doi atacanţi, păstraţi în faţă pentru eventuale contraatacuri.
Prima repriză a adus un joc static, fără mari ocazii; în afara unei bare a lui Pato, favoriţii nu s-au regăsit, jocul lor fiind prea lent pentru a penetra defensiva foarte bine organizată a adversarilor.
Mitanul secund nu a adus nimic nou în jocul Braziliei, ba mai mult, Venezuela a prins curaj şi era cât pe ce să dea lovitura de graţie. Ambii antrenori au făcut schimbări; Robinho, Ramires şi Pato au fost înlocuiţi de Fred, Elano şi tânărul Lucas, dar nu au adus nimic în plus. În schimb, înlocuirea celor doi atacanţi, Rondon şi Miku, cu Moreno şi Maldonado, a adus un suflu nou ofensivei venezuelene, care, după cum spuneam, putea da lovitura.
Ţinând cont că a fost primul meci pentru ambele echipe, putem pune lipsa de eficacitate a brazilienilor pe faptul că încă nu sunt la capacitate maximă, dar lentoarea cu care au jucat demonstrează faptul că un Kaka, un Willian sau un Hulk ar fi fost mult mai indicaţi decât neexperimenaţii Ganso şi Neymar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu